Aş mai vrea încă o zi …[în încheiere vă las să vă delectaţi cu o melodie plină de speranţă. Avem(AM) nevoie de speranţă ca să putem să trecem peste toate valurile vieţii.]

Primită în dar de la o persoană specială, având recomandări din partea mai multor prieteni, cartea “Unsprezece minute” de Paulo Coelho mi-a cucerit inima. Privintă din prisma finalului este o carte perfectă, cu un final neaşteptat raportându-te la cuprinsul cărţii, dar cu un final dorit de suflet. Recomand această carte cu toată căldura inimii precizând că poate fi citită pe nerăsuflate, însă finalul va ajunge să fie implorat să dureze o eternitate. În speranţa că aşa vă trezesc mai mult interesul, mi-am selectat unele citate drăguţe care personal mă vor face să retrăiesc cartea la orice pas.  

“Unsprezece minute. Lumea întregă gravita în jurul a ceva ce dura doar unsprezece minute.”

“Nimeni nu poate pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni.”
“Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume fără a-l poseda.”

“Iubirea moare chiar înainte de a se naşte.”

“Femeia din faţa mea a reuşit să depăşească suferinţa şi să o transforme în ceva pozitiv, creator.”

“Mi-am îngăduit să mă îndrăgostesc dintr-un motiv simplu: nu aştept nimic.”

“Şi atunci trupurile noastre învaţă să vorbească limba sufletului, asta se numeşte sex, asta îi pot da eu bărbatului care mi-a redat sufletul, deşi el ignoră total însemnătatea lui în viaţa mea. Asta mi-a cerut, şi asta va avea; vreau să fie fericit.”

“Eu sunt două femei: una doreşte să aibă toată bucuria, pasiunea, aventurile pe care mi le poate da viaţa. Cealaltă vrea să fie sclava unei rutine, a vieţii de familie, două lucruri care pot fi plănuite şi realizate. […] Întâlnirea unei femei cu sine însăşi este un amuzament cu riscuri serioase. Un dans divin. Când ne întâlnim, suntem două energii divine, două universuri care se ciocnesc. Dacă întâlnirea nu are reverenţa necesară, un univers îl distruge pe celălalt.”

“Îl iubesc pe bărbatul din faţa mea, fiindcă eu nu-l posed şi el nu m-a posedat. Suntem liberi în dăruirea noastră, trebuie să repet asta de zeci, sute, milioane de ori, până când voi sfârşi prin a crede în propriile mele cuvinte.”

“Eu sunt dragostea lui, eu sunt muzica, îşi spune ea în gând. Să dansăm.”

“Nici un fel de preludii, de mângâieri, de pregătiri, de sofisticării, doar el în mine, şi eu în sufletul lui.”
“Arta iubirii e ca pictura ta, necesită tehnică, răbdare şi mai ales practică în cadrul cuplului. Necesită îndrăzneală, trebuie să mergi dincolo de ceea ce s-au obişnuit oamenii să numească “a face dragoste” “

“învaţă-mă trupul tău.”

“Am înţeles atunci că eram făcuţi unul pentru altul, pentru că el reuşea să fie femeie ca acum, iar eu reuşeam să fiu bărbat ca atunci când conversam sau ne iniţiam reciproc în întâlnirea celor două suflete pierdute, a celor două fragmente care lipseau ca să reîntregească universul.”

“Era însă paradisul. Eu eram pământul, munţii, tigrii, râurile care se vărsau în lacuri, lacurile care se transformau în mare.”

“era ca şi cum amândoi am fi ieşit din trup şi am fi mers, într-o profundă bucurie, înţelegere şi prietenie, prin grădinile paradisului.”

“Cuvinte risipite în vânt.”

“Parisul va fi mereu.”

Tic-tac.

Închide ochii.

Seara abia a început,

iar eu,

vulnerabilă,

mai dezarmată ca niciodată

îi întâlnesc privirea.

Pam-pam…

Atunci nimeni nu mi-a zis:
“Pregăteşte-te, scumpo, pentru

Ce va urma!”

Ţi-am simţit răsuflarea

te-am simţit aproape de trupul meu.

Şi corpul meu a început să vibreze.

Pe paşi de hip-hop,

împletiţi cu ritmuri latino, dance

am realizat

că sunt o fată în

care se naşte…

speranta …

Puterea de a visa

şi de a se dărui mai

mult ca niciodată.

Priveşte înapoi.

Uită-te bine.

Admiră-te în perioada când

Erai liber.

Erai ca o petală,

într-o uşoară

cădere;

Fără greutate;

Pur şi simplu

plutind spre deliciul

celor care, erau deja prinşi

în capcană.

Ce zici?

Gândeşte-te la ea,

Frumoasa şi amara

copilărie pe care ai pierdut-o.

Acum eşti mult prea ancorat

în   realitate şi uiţi cum e

să pluteşti nepăsător în fericire.

Păcat. Mare dezamăgire

eşti…

Ochii luptă cu gura.

Buzele luptă cu degetele;

Aş vrea să se oprească.

Faceţi ceva!
Salvaţi-mă de această luptă.

Vreau pace între un om singur

Între o inimă care iubeşte

Şi între o iubită.

Încetaţi te rog.

Nu mai spuneţi : la atac!

Vreau pace.

Vreau armonie

Vreau mintea iubindu-se cu inima, corpul

Ochii, buzele, degetele, picioarele, pieptul, sufletul…

Te vreau pe tine…

Sau mai bine nu….

Suferi din iubire.

suferi ca nu esti inteleasa.

Suferi apoi pentru copilul tau, pentru ca stii cate induri pana sa creasca.

suferi pentru ca nu reusesti sa fii perfecta.

Sunt o corabie ce navigheaza neincetat spre taramul femeiesc.

Vreau sa ma opresc. Sa stea clipa-n loc.

Ascultati[cu inima]: ( o voce superba)

Am o poftă nebună să uit.

Da . Da. Să uit de tine.

Să uit de amintiri.

Care de fapt nu au fost în doi.

Mă uit pe cer,

Şi mă întreb

Unde e liniştea mea?

Unde e speranţa mea?

Unde e clipa în care voi fi

tot ceea ce vrea un El.

Ştiu . Trebuie să uit.

E vina mea.

M-am hrănit cu amintiri

M-am hrănit cu priviri

Drogul cel mult aşteptat

Nu mai e.

Am devenit dependentă

De drogul visului,

De drogul timid adolescentin.

Vreau într-un colţ să fiu doar eu.

Să stau nemişcată

Să aud cum sângele îmi curge prin vene

Lent… lent…

Nu mai vrea.

S-a pierdut din consistenţa sa

Speranţa.

Voi uita.

Când?
Of, Doamne cand?
Unde?
Niciunde.

Cum?
Purtând o mască.

Visând?
Nu.

Nu voi mai visa nicicând.

as vrea de atatea ori sa te vad.

Acolo unde noi , cei doi indragostiti

ne sarutam.

Greutatea amintirilor,

duritatea realitatii,

spinii cuvintelor,

rautatea privirilor

ma fac sa tac.

Da, tac.

Eu, cea care in varful sentimentului iubirii,

cuprinsa de fericirea apocaliptica

vorbeam, cantam dansam.

Acum nimic.

Liniste.

Realizezi ca prin amintirile de plumb,

prin realitatea de neclintit, hotarata,

ma impingi in capcana cuvintelor spinoase?

Ma ascund acum de priviri pline de rautate ,

pline de sentimentul strain si…

raman

Strivita de tine.

Dumnezeu sa-l ierte!

Un sărut menit să ne unească inimile pentru totdeauna

Un sărut care să pornească de pe pământ

Dar care prin intensitatea lui să ajungă în cer

În acel loc unde tu eşti doar al meu

Eu nu mai sunt a lui

Şi tu nu mai eşti al ei.

Lacrimi însângerate de scrug pe

obrazul rece al unei îndrăgostite pustii, goale.

Oare clipele noastre nu au fost suficiente?
Oare picurii de rouă de pe obrajii tăi

Au fost în zadar ?
Oare dansul nostru în ploaie,

Oare mâna ta angelică, tremurândă, pe trupul meu,

Oare vorba mea nebună,

Oare chiar nimic?

Chiar nimic

Nu-ţi arăta că

eu te-aş iubi chiar dacă aş putea să

aleg să nu te iubesc

eu te-aş iubi şi dacă tu m-ai urî

Ştii eu te-aş iubi şi dacă aş muri.

Eu îţi iubesc fiecare parte a corpului

Îţi iubesc ochii, culoarea lor, strălucirea

Iubesc atunci când esti complicat

Te iubesc şi atunci când îmi dau seama ce ai să faci

Te iubesc şi acum când esti lânga mine

Te iubesc şi atunci când eşti departe

Te iubesc şi îmi amintesc

Şi mereu îmi voi aminti

Dulce sărut în ritm de tango.

Dar gustul amar al prezentului

Mă împinge să privesc

Spre abis.

Tu al ei.

Eu al lui.

De ce scriu aceste randuri? Pai din dorinta de a ma mai calma. Si din dorinta de a incerca impreuna sa raspundem la o intrebare: A fi un pachet de nervi este bine sau rau? Sincer eu as zice si da si nu. Da pentru ca nu este bine sa fii luat de prost in viata, si nu pentru ca nu iti face bine la sanatate , nu ma refer la riduri aci ) fiecare are parerea lui. De aceea va adresez 2 intrebari:

1.A fi un pachet de nervi este bine sau rau?

2. Considerati ca eu sunt un pachet de nervi?(toata lumea o sa zica da ) ) Sau se poate si mai rau?

Acum ma redresez din nedumerirea mea.

Apropo voi ce parere aveti de generatiile ce vin din urma noastra si care peste cativa ani ne vor conduce?

Asta e cam tot ce am facut. Imi pare rau ca nu am mai scris de mult timp. Promit sa ma revansez pentru vacanta asta in care am neglijat scrisul in anul care vine, adica cand incepe a 12a desi de anunta a fi un an care va trece foarte repede si pe parcursul caruia vreau sa fac atatea si atatea…..

V-am pupat :*

Vorbeam de capitole. Am ajuns la o foarte buna concluzie cred eu : in viata exista un numar de capitole pe care le scriem in fiecare fi referitoare la ceea ce facem. Cred ca este gresit atunci cand zicem “Am inceiat acest capitol din viata mea ” . Stiti de ce ? Pentru ca intr-un moment al vietii va exista macar o persoana care te va intreba de acel capitol, oricat de dureros ar fi . Iar in acel moment vom retrai capitolul acela, ne vom gandi ce frumos ar fi fost daca am fi facut putin altfel macar, si vom suferi. Cred ca viata omului este prsarata cu multe suferinte, pentru ca Dumnezeu ne pune sa platim pentru greselile noastre cat suntem in viata nu dupa ce murim(aceasta este o alta concluzie la care am ajuns). Si cat traim trebuie sa ne purtam crucea aceasta, a suferintelor, sa scriem in fiecare zi cartea vietii noastre, trebuie in fiecare zi sa ne maturizam, sa ne schimbam, sa traim intr-un cuvant.

Imi cer scuze ca nu am mai scris de mult, sper ca nu mi-ati dus dorul prea tare >:D< :*

Mmmm ce ziceti :> ?
Click to view slideshow.

Aş vrea să pot uita!
Aş vrea să pot ierta!
Aş vrea să pot zâmbi mereu!
Aş vrea o vorbă bună acum!

Aş vrea să văd un înger

Să-i vorbesc:

Aş vrea ca în fiecare dimineaţă să mă trezesc cu gândul că cineva se gândeşte la mine. Aş vrea să fiu cea mai importantă persoană pentru cineva. Aş vrea să reprezint trecutul, prezentul şi viitorul unei persone. Aş vrea cineva să trăiască doar pentru mine, doar cu speranţa  că mă vede, că-mi priveşte ochii, că se străduieşte să-mi facă ochii să strălucească , aş vrea ca cineva să îşi dorească să mă aibă alături doar ca să îmi audă vocea în fiecare dimineaţă şi să mă sărute pe frunte trezindu-mă cu un glas plăpând ce îmi şopteşte la ureche : “Eşti mai frumoasă azi decât ieri. Te iubesc! “ Aş vrea să ştiu ce se întâmplă cu persoana aceea în fiecare moment.Aş vrea să ştie când să-mi vorbească, când să mă facă să zâmbesc, când să ştie că am nevoie doar de linişte, sau pur şi simplu de o îmbrăţişare. Aş vrea să închid ochii şi să-i simt răsuflarea în spatele meu, să simt cum îşi lipeşte ochii, nasul, buzele de gâtul meu , cum mâinile-i puternice mă cuprind cuprind  de la spate şi aud şoptind la ureche : “Sunt aici , iubita mea!”

Aş vrea să trăiesc o poveste de dragoste unică, minunată, pură, grandioasă, de neuitat. Aştept.

“Vine Gheo in permisie din armata si mandru se duce la bal in sat inmbracat in tinuta militara si cu bocancii lustruiti oglinda. O ia la dans pe Ioana dupa un timp ii spune:
- No, tu ai chiloti albi.
- Da de unde stii Gheo?
- No, vezi ce boconci lustruiti am? Apoi o ia la dans pe Maria si dupa un timp ii spune:
- No, tu ai chiloti rosii.
- Da de unde stii Gheo?
- No, vezi ce boconci lustruiti am? Apoi o ia la dans pe Ildico si dupa un timp o intreaba:
- No, tu ai chiloti pe tine?
- Nu. Da de ce intrebi?
- Batate sa te bata. Am crezut ca mi s-or crapat boconcii! “
Cum vi s-a parut ?

Acesta este Jesen Ackless , stiu ca vi l-am mai arat intr-un post anterior :
Si aceasta este o imagine din film :

Ah , si asta ar fi imaginea de care va ziceam, chiar nu credeam ca o sa o gasesc :X