Unsprezece minute

Primită în dar de la o persoană specială, având recomandări din partea mai multor prieteni, cartea “Unsprezece minute” de Paulo Coelho mi-a cucerit inima. Privintă din prisma finalului este o carte perfectă, cu un final neaşteptat raportându-te la cuprinsul cărţii, dar cu un final dorit de suflet. Recomand această carte cu toată căldura inimii precizând că poate fi citită pe nerăsuflate, însă finalul va ajunge să fie implorat să dureze o eternitate. În speranţa că aşa vă trezesc mai mult interesul, mi-am selectat unele citate drăguţe care personal mă vor face să retrăiesc cartea la orice pas.  

“Unsprezece minute. Lumea întregă gravita în jurul a ceva ce dura doar unsprezece minute.”

“Nimeni nu poate pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni.”
“Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume fără a-l poseda.”

“Iubirea moare chiar înainte de a se naşte.”

“Femeia din faţa mea a reuşit să depăşească suferinţa şi să o transforme în ceva pozitiv, creator.”

“Mi-am îngăduit să mă îndrăgostesc dintr-un motiv simplu: nu aştept nimic.”

“Şi atunci trupurile noastre învaţă să vorbească limba sufletului, asta se numeşte sex, asta îi pot da eu bărbatului care mi-a redat sufletul, deşi el ignoră total însemnătatea lui în viaţa mea. Asta mi-a cerut, şi asta va avea; vreau să fie fericit.”

“Eu sunt două femei: una doreşte să aibă toată bucuria, pasiunea, aventurile pe care mi le poate da viaţa. Cealaltă vrea să fie sclava unei rutine, a vieţii de familie, două lucruri care pot fi plănuite şi realizate. […] Întâlnirea unei femei cu sine însăşi este un amuzament cu riscuri serioase. Un dans divin. Când ne întâlnim, suntem două energii divine, două universuri care se ciocnesc. Dacă întâlnirea nu are reverenţa necesară, un univers îl distruge pe celălalt.”

“Îl iubesc pe bărbatul din faţa mea, fiindcă eu nu-l posed şi el nu m-a posedat. Suntem liberi în dăruirea noastră, trebuie să repet asta de zeci, sute, milioane de ori, până când voi sfârşi prin a crede în propriile mele cuvinte.”

“Eu sunt dragostea lui, eu sunt muzica, îşi spune ea în gând. Să dansăm.”

“Nici un fel de preludii, de mângâieri, de pregătiri, de sofisticării, doar el în mine, şi eu în sufletul lui.”
“Arta iubirii e ca pictura ta, necesită tehnică, răbdare şi mai ales practică în cadrul cuplului. Necesită îndrăzneală, trebuie să mergi dincolo de ceea ce s-au obişnuit oamenii să numească “a face dragoste” “

“învaţă-mă trupul tău.”

“Am înţeles atunci că eram făcuţi unul pentru altul, pentru că el reuşea să fie femeie ca acum, iar eu reuşeam să fiu bărbat ca atunci când conversam sau ne iniţiam reciproc în întâlnirea celor două suflete pierdute, a celor două fragmente care lipseau ca să reîntregească universul.”

“Era însă paradisul. Eu eram pământul, munţii, tigrii, râurile care se vărsau în lacuri, lacurile care se transformau în mare.”

“era ca şi cum amândoi am fi ieşit din trup şi am fi mers, într-o profundă bucurie, înţelegere şi prietenie, prin grădinile paradisului.”

“Cuvinte risipite în vânt.”

“Parisul va fi mereu.”