Postat de: cris9210 | noiembrie 27, 2009

Laura Stoica

Laura Stoica este printre singurele camtarete care imi vor ramane mereu in inima. De ce? Pentru ca ea canta cu sufletul. Era o energie nemaintalnita pe scena. Transmitea emotii prin fiecare cuvintel pe care il rostea. Zilele astea s-a scos pe piata un albun post mortem. O sa il cumpar cu siguranta. Ascult in fiecare zi Laura Stoica si ma hranesc cu muzica ei. Lacrimile sunt in zadar. Ea a reusit sa patrunda in sufletul meu si sunt sigura ca si in sufletul altor oameni care stiu sa aprecieze muzica buna. Mi se pare ca multi au uitat cine era Laura Stoia! Multi au uitat vocea ei de aur! De ce? Pentru ca unora li se pare mult mai interesant sa asculte ‘manele’ sau sa asculte muzica unor fete cu fuste scurte si super slabe…frumoase… Dar care nu au deloc voce! De ce? Pentru ca noi nu mai ascultam muzica! Noi ne uitam la videoclipuri si daca apare acolo una care e mai mult goala decat imbracata, sau daca danseaza la bara e un videoclip super :X … Mi se pare o prostie. Nu se compara niciodata vocea Laurei Stoica cu vocea celor de la Bambi, sau a Andreei Balan… etc.[Nu are niciun rost sa dau alte exemple.

P.S.Regret moarte unei cantarete adevarate. Regret faptul ca a murit prematur. Dar ea acum este o stea acolo sus. In sfarsit si-a implinit visul de a avea o stea :(

 

Laura Stoica te iubesc !

 

Voi ce parere aveti despre destinul si vocea acestei mari cantarete?

 

 

 

 

 

Postat de: cris9210 | noiembrie 23, 2009

Principiile unei relatii

In acest articol vreau sa spun ce inteleg eu printr-o relatie. Ce asteptari am eu de la o relatie. Si cum trebuie sa se comporte -  el -  ‘fat-frumos‘.

Deci o relatie nu e menita ca sa te distruga. Cum era o melodie … “I don’t want us to be the end of me ‘. Nu trebuie sa-ti sacrifici totul pentru persoana iubita inca din a 3a zi de cand sunteti impreuna. Nici macar daca sunteti de ceva ani impreuna. Nu stii niciodata daca el a fost sincer cu adevarat cand ti-a zis ca numai pe tine te iubeste si ca de cand a fost cu tine nu s-a mai uitat dupa alta fata, nu a mai dorit alta fata, nu  a mai sarutat alta fata. O relatie trebuie sa te intregeasca, trebuie sa te faca sa zambesti mereu, trebuie mereu sa aduca ceva nou in viata ta. Nu trebuie sa fie ceva monoton, trebuie sa fie ceva mentinut mereu viu prin valtoarea pasiunii. Intr-o relatie nu trebuie sa se implice doar ea, sau doar el. Nu trebuie ea sa il respecte pe el si el sa isi bata joc de ea sau invers. Trebuie sa existe din punctul meu de vedere 3 lucruri.

1. Incredere- Din punctul meu de vedere fara acest lucru o relatie e seaca. Pur si simplu mereu te gandesti ca persoana iubita face ceva gresit, ca te minte, ca te inseala ca iti ascunde ceva…Si, practic, nu ai timp sa te bucuri de toate chestiile marunte care te fac fericit intr-o relatie : un zambet, o imbratisare, o vorba calda. Increderea trebuie sa existe neaparat in orice relatie. Este adevarat ca mai sunt si relatii in care nu exista. Acele relatii tin un timp, prin sacrificii din partea unuia dintre cei doi, dar usor,usor daca unu nu are incredere in celalat si daca celalalt observa asta se satura la un moment dat si zice: ‘Eu de ce as avea incredere in el daca el nu are?!’ .

2.Intelegere- Intr-o relatie este foarte importanta si intelegerea. Adica uneori chiar nu poti sa te vezi cand vrea el… Nu poti sa arati mereu ca orice fata de pe strada… Nu poti mereu sa ii dai ce vrei tu. Fiecare avem asteptari mari unul de la celalalt. Dar trebuie sa fim mai intelegatori. Asa cum vrem ca noi sa fim intelesi asa si noi, la randul nostru trebuie sa ii intelegem pe ceilalti. Poate au o problema, poate el nu a avut bani sa cumpere un inel din aur cand ati implinit 1 an si ti-a cumparat o floare asta nu inseamna ca nu te iubeste asta inseamna ca s-a gandit la tine, la voi, la aniversarea voastra, dar pur si simplu nu are bani. Asta nu este important intr-o relatie. Cel putin nu la varsta asta. Intr-adevar sunt importanti si banii in viata. Insa nu sunt pe primul plan. Poti sa te casatoresti si fara sa ai niciun ban, dar nu poti sa faci copii fara sa ai bani, fara sa ai cum sa ii oferi copilului un viitor asigurat. Deci, dupa cum spuneam intelegerea este un punct foarte important intr-o relatie si atunci cand ai parte de acest lucru nu stii sa il valorifici indeajuns, dar credeti-ma ca atunci cand nu ai parte de asa ceva ai da orice ca sa te bucuri de el, sa vezi in ochii persoanei iubite ca te intelege.

3. Iubirea -  Da trebuie sa existe iubire intr-o relatie. O relatie perfecta are toate aceste 3 ‘calitati’. Dar nu sunt de acord cu ceea ce zic unii cum ca daca intr-o relatie exista dragoste atunci totul va merge perfect.Nu fratilor! Nu merge nimic! Va zic din proprie experienta. Iubirea este o cununa minunata, o adevarata incantare. Mai bine exista intelegere si incredere intr-o relatie si nu iubire decat sa existe numai iubire. Rezista mai mult relatia si nu te distruge treptat dar sigur!


In concluzie dragii mei indragostiti sau neindragostiti ganditi-va bine inainte sa va implicati prea mult intr-o relatie in care puteti avea prea mult de suferit, si nu puneti sufletul, inima mai presus de minte. Ganditi, chiar daca atunci cand te indragostesti gandesti mai mult cu inima, stapaneste-te! Este adevarat ca in dragoste suferi, dar nu mai mult decat iubesti.Nu esti facut sa suferti mai mult decat esti iubit! Este pacat sa te minti singur…. Mai bine suferi acum decat sa avanseze relatia mai mult si chiar sa fie foarte greu sa va despartiti. Vorbesc din experienta. Este foarte greu de pus capat la o relatie de aproape 2 ani, chiar daca simt uneori cum ma sting putin cate putin…recunosc ca uneori ma simt mai fericita decat niciodata dar cred ca platesc uneori un pret mult prea mare…

Cam atat despre mine…Nu vreau sa intru in detalii *picante* :)

Pana data viitoare *iubiti-va mult* :) )
Postat de: cris9210 | noiembrie 22, 2009

Parfumul dragostei…

Aceasta poveste de dragoste incepe atunci cand Lewis (Christian Slater) ,un vanzator de flori care obisnuia in fiecare noapte sa se plimbe pe strazi si sa se uite la ferestre luminate, intr-una din seri, la o fereastra, vede o tanara plangand si se hotaraste sa o inveseleasca. Aceasta fata, Lisa, e ocupata pana peste cap cu serviciul ei la banca si e decisa sa faca o cariera pentru a mai avea timp liber. Lewis ii trimite un buchet imens de flori iar aceasta e miscata de gestul frumos al anonimului si decide sa-l caute pe admirator. El isi pierduse sotia pe patul de operatie cand caci a dorit sa dea nastere unui copil.

Ea a fost abandonata la 3 luni de catre parintii ei. Intr-un cuvant amandoi au avut parte de o viata mai putin placuta. In fine… El o aduce la el in apartament unde are o sera de flori. In aceasta atmosfera romantica el ii spune ca o iubeste si ea il saruta. Se sperie si fuge. El ii trimite foarte multi trandafiri rozi… Astfel incat ii invadeaza casa. Si astfel ea se hotaraste sa ii dea o sansa. Si cei doi devin un cuplu. Frumos pana aici :) De Craciun el o ia la el la parintii lui pentru a o prezenta drept prietena lui. Ea se simte foarte stanjenita caci niciodata nu a avut parte sa vada macar atata iubire intr-o familie si mai ales atatia membri ai unei familii. si in seara de Craciun Lewis ii ofera drept cadou un minunat inel si o cere in casatorie. Ea din nou se sperie cand vede atata dragoste si cand vede ca ceva frumos se intampla in viata ei. Si cei doi se despart. El se angajeaza la primarie. Ea isi vede de servici. Peste 3 luni ea vine la el, asa cum a venit si el la ea prima data cu un buchet de flori, unde gaseste o alta femeie cu un copil in brate. si se sperie din nou. Dar se calmeaza cand isi da seama ca femeia e sora lui Lewis. El nu vrea sa o mai forteze si o lasa sa vorbeasca. Ea crede ca el nu mai simte nimic pentru ea si ca nu poate sa o ierte pentru ce  a facut.Si cand vrea sa plece:

Lisa:Cred… cã ar trebui sã plec. Asta e partea în care tu
ar trebui sã spui “Asteaptã”. Da, ar trebui sã încep sã plec ºi… Si atunci tu mã vei ierta
cã am fost o fricoasã.Si cã am fost ultima care si-a dat seama de ceea ce toti ceilalti stiau. Apoi tu spui “Stai, nu pleca !”, si eu mã opresc. Ne îmbrãtisãm si vom sti cã totul va fi OK.

Lewis:Cred cã… nu sunt
familarizat cu procedura.

Lisa:Da, cred cã nu. Ne mai vedem…

Lewis: Stai. Nu pleca.

Lewis:Cum a fost ?

Lisa:A fost bine.

Lewis:Totul va fi bine.

Si cam asa se termina :X Pot sa spun ca mi-a placut la nebunie. De felul meu imi plac filmele care transmit. Si asta mi-a transmis o stare pozitiva, o stare buna!

Va recomand toturor sa-l vedeti :) !

Postat de: cris9210 | noiembrie 17, 2009

Sfarsitul nostru…

Mi-ai zis tot ce aveai de zis. De fapt mai bine nu mai ziceai nimic. A fost de ajuns. Mi-ai zis ca m-ai iubit timp de 25 de ani dar nu mi-ai zis nimic pentru ca ai vrut sa ma protejezi si sa imi faci o supriza aparand in fata mea cu un buchet imens de crini albi si cu un inel din aur alb. Dar nu cred ca asteptarea a fost prea lunga? Te-as fi asteptat si toata viata daca as fi stiut ca vei ramane acelasi barbat cu suflet de copil de care m-am indragostit din prima clipa. Dar dupa cum vezi , nu mai esti acelasi. Chiar daca ochiii tai imi zic ca esti acelasi baiat, esti schimbat total. Acum esti un domn. Arati ca un domn. Dar nu ma mai atragi ca inainte. Nu mai simt aceeasi ardoare, aceeasi dorinta de a-ti saruta gatul… si buzele moi… Simt ca esti altul. pur si simplu. si stii de ce? Pentru ca nu ai stiut sa te pastrezi pentru mine. Imi zici ca nu ai putut. Ca esti barbat! Dar eu cum am putut? Oare sunt mai puternice atractiile sexuale decat dragostea pura, autentica de neegalat? Eu asa am crezut. Ca ceea ce avem noi e ceva unic, ceva care va trece peste toate obstacolele. Dar m-am inselat. Ai fost ingerul meu. Acum esti un inger cu aripile frante. Pur si simplu nu mai vreau sa ma mai gandesc la tine. Imi voi aminti mereu de tine cu placere, caci nu cred ca voi mai simti vreodata pentru altcineva ce am simtit pentru tine. Dar nici cu tine nu se mai poate! De ce incerci sa ma minti? Stii ca mai aveai putin si ma impacai. Dar atunci Dumnezeu a zis ca nu e bine si a cazut poza din buzunarul sacoului tau. Exact inainte sa ma saruti. Ma bucur ca te-ai oprit la un centimetru de impactul care m-ar fi facut si mai mult sa sufar. A cazut parca din cer o poza in care tu erai cu o femeie superba in brate si o sarutai. Atunci mi-am dat seama ca nu pot trai o minciuna doar pentru a-mi amagi trairea. Cred ca am suferit destul. Incerci sa imi explici ca poza e trucata… Minti! Ochii tai imi spun asta. Stii? Imi vine sa rad! Ma gandesc cat de fraiera am fost. Am avut atatia barbati care s-au indragostit de mine in tot acest timp dar eu ti-am ramas fidela mereu. M-am gandit doar la parerea ta. Doar la dragostea ta. Doar la dragostea noastra. Doar la noi. Daca ai vrut sa imi oferi totul, iti zic ca mi-ai oferit doar suferinta… Regret ca te-am reintalnit pentru ca te-am gasit schimbat. Dar … poate ca a fost mai bine asa. Cat timp as mai fi putut sa ma mint singura? Cat timp as fi putut sa traiesc doar cu rodul imaginatiei? Cat timp as fi putut sa ma hranesc cu ramasitele trecutului? Totul s-a terminat. Stiu. Acum constientizez. Acum suntem doi oameni maturi. Tu esti prea matur. Eu inca mai pastrez o umbra din copila care am fost pe care ai facut-o sa isi piarda mintile in adolescenta. Vreau sa pleci acum. Sentimentele pe care le am pentru tine le voi pune intr-un cufar al amintirilor pe care il voi incuia, iar cheia o voi arunca in valurile nelinistite ale Marii Negre. Acolo unde ne-am petrecut cele mai frumoase momente. Acolo imi voi ingropa trecutul. Acolo imi voi spulbera sentimentele si tot ceea ce ai insemnat tu pentru mine. Nu mai vreau sa ma mai amagesc. Practic esti doar o fantoma in viata mea!M-ai eliberat din inchisoare inimii tale, in care am fost prizoniera, in timp ce tu faceai dragoste cu alta. Ai fost atat de nedrept cu mine, cu dragostea noastra. Dumnezeu mi-e martor ca ti-as fi iertat orice daca ai fi meritat, daca m-ai fi iubit la fel de mult ca si mine si acum. In zadar. Timpul se scurge si ramanem noi ca doua stane de piatra departe unul de celalat. S-a terminat.


Adio, iubitul meu!

Simt cum inima mi-a impietrit. Dar totodata simt cum imi curge din nou sangele in vene si simt din nou cum ochii imi stralucesc din nou. Sper sa am o noua viata , fara tine!

Nu iti mai pronunt numele niciodata! Astazi sunt din nou eu :) Zambesc !

Postat de: cris9210 | noiembrie 15, 2009

Mama

Mama… Este un cuvant pe care l-am rostit prima data cand m-am nascut. Si pe care multi dintre noi il stiu inca de cand abia au iesit din burtica si inca mai stau la incubator ca sa se mai rumeneasca putin :) ) . Pentru mine mama e in primul rand mama. Adica, ca orice mama ma cearta, imi arata ce e mai bine in viata, ma apara de ce e rau,imi sterge lacrimile de pe obraz, ma face sa zambesc,imi da forta, imi inspira incredere, imi da tot ce are mai bun si imi indruma primii pasi in noua provocare de ‘a-mi lua viata in propriile maini’. Mama in primul rand mi-a dat viata. Si pentru asta o sa ii fiu vesnic recunoscatoare. Chiar daca as fi preferat sa ma nasc intr-o alta familie poate. Sa vad mai multa afectiune intre parinti. Dar se zice ca in viata nu poti avea totul. In al doilea rand, mama este cea mai buna prietena a mea. Poate multor fete,si chiar baieti li se pare ciudat, si poate si mie la inceput, dar cert e ca ma inteleg bine cu ea, ma simt bine cand ii zic ‘mama am facut acel lucru, si am fost o proasta ca nu am facut altfel’ sau cand ii spun ‘ai avut dreptate cand mi-ai zis sa fac asa’. Stiti care e problema cea mai mare in relatiile copil-parinte. Mama sau tatal incearca sa para supererou cat timp este copilul mic si astfel odrasla o vede pe mama ca un bibelou de cristal si pe tata cel mai puternic si cel mai corect, iar atunci cand copilul incepe sa vada cu proprii ochi adevarata lume si cand vede ca mama e de fapt o femeie, iar tatal un barbat obisnuit, atat cu defecte cat si cu anumite calitati incepe sa creada ca toata viata a fost mintit si ca parintii nu merita increderea lor. De fapt nu merita nimic. Este putin eronat aici. Pentru ca parintii totdeauna vor doar binele nostru. Recunosc acest lucru. Chiar daca uneori mi-e foarte greu sa inteleg deciziile pe care le iau parintii, fara a cere opinia noastra. Pur si simplu parintilor le e teama de faptul ca noi ne maturizam prea repede si nu au timp sa se bucure suficient de primii nostri pasi, de primele vorbe spuse, de primul dintisor cazut, de copilaria noastra,chiar si de adolescenta. Credeti-ma ca este o adevarata bucurie ceea ce vad in ochii mamei cand regaseste ceva din adolescenta ei atunci cand fac un anumit lucru, sau cand port o anumita bluza, sau cand am aceeasi coafura… In fine. Cred ca nu as putea sa creionez nicicand exact, exact relatia mea cu mama, dar cert e ca o iubesc mai mult decat pe oricine pe lume. Si i-as da tot ce am ca sa o vad fericita. As face orice. Si nu sunt vorbe in vant. De felul meu nu stiu sa imi exprim sentimentele asa cum ar trebui,sunt un pic mai rigida. Sper sa pot vreodata sa ii multumesc mamei pentru ca exista, pentru ca ma iubeste si pentru ca e alaturi de mine mereu.

Mama te iubesc!

Nu gasesc cuvintele potrivite pentru a-ti multumi pentru tot …. Ti-as spune ca te iubesc , insa stii deja …. Ti-as spune ca esti tot ce am mai bun , insa cuvintele sunt de prisos pentru ca tu stii asta … Stiu ca poate , cateodata , te-am suparat , insa nu a fost cu intentie ; stiu ca nu te-am ascultat mereu insa sper sa imi fie iertate toate …. Stiu ca poate , cateodata , nu am fost fiica care ti-ai dorit-o , poate ca am fost prea rebela sau prea cuminte , insa sunt aici pentru a te iubi neconditionat pentru ca numai tu mi-ai stiut necazurile si fericirile , numai tu m-ai ferit de tot ce e mai rau si mi-ai oferit tot ce e mai bun …. Mi-ai oferit trup din trupul tau , ore din viata ta si cel mai important lucru este ca mi-ai oferit dragostea ta … poate ca multi ar vrea sa fie in locul meu acum , insa nu te-as schimba pentru nimic in lume ….. Doar tu poti sa stii cat de greu mi-ar fi fost fara tine , fara sa-ti aud cantecul de leagan , fara sa ma bucur de mangaierile tale , fara sa-ti vad chipul angelic … Stii ca numai impreuna putem trece peste tot si numai impreuna vom fi fericiti … Stii ca nu as putea trai departe de tine deoarece tu esti cea care ma alimenteaza in fiecare zi cu energie si cu pofta de viata…

Esti centrul universului meu si fara tine nimic nu ar mai avea rost si nu imi ramane decat sa iti multumesc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce faci pentru mine


 

Postat de: cris9210 | noiembrie 11, 2009

Noi

“Gata… Acum suntem numai noi doi. Este momentul in care trebuie sa vorbim. Chiar daca ochii tai ma induioseaza si ma fac sa inteleg ca si tu ai suferit cat ai fost departe de mine in zadar. Te-am asteptat atata timp si ce am primit in schimb? Un strain? Pentru ce? Ca sa sufar si mai mult? Pentru cine? Pentru tine! Sau … mai bine pentru mine. Niciodata nu am putut accepta despartirea noastra. Mi-ai spus sa te inteleg. Sa iti permit sa ai o cariera. Cred ca te-ai realizat pe plan profesional. Dar nu ti se pare ca pretul a fost prea mare? Nu ti pare ca meritam mai mult? Cred ca atunci cand ai totul nu stii sa realizezi, sa valorifici tot ce ai. Cand ai totul vrei mai mult, mai mult, si cel mai mult … si asa urci cu greu pe o scara a vietii. Si imediat cazi. Repede. Greu ai ajuns acolo, dar usor, usor cazi… De ce? Fiindca nu ai fost multumit cu ce ai. Acum esti medic. Dar nu este doctorul inimii mele. Esti doar un doctor amarat pentru mine. Stii? Inainte cand erai fara bani in buzunar, cu o pereche de blugi vechi, cu aceeasi bluza neagra si aceeasi adidasi in fiecare zi te iubeam, erai cel mai bogat om din univers caci aveai dragostea mea, si eu dragostea ta si ne completam unul pe celalalt… Azi ce ai? Diploma in Medicina, casa, masina, dar nu ma mai ai pe mine. Sper ca a meritat acest schimb. Oare nu meritam o explicatie? Macar sa imi zici : ‘e mai importanta cariera pentru mine.Vezi-ti de viata ta. Si ne revedem peste 25 de ani’. Stii? Eu am sperat mereu ca te voi revedea din nou pe strada mea, cu un buchet de crini albi, si imi vei spune “Iarta-ma sunt un prost. Dar te iubesc…” In zadar… Am asteptat atat. Si te voi astepta in continuare. Caci inca mai astept sa imi zici : “Te iubesc”. Tu nu! Esti altul! Imi zici ca ai bani , ca acum poti sa imi dai tot ce vreau, ca poti sa ma tratezi ca pe o regina, ca poti sa imi cate cadouri vreau. NU! Eu eram o printesa implinita cand imi dadeai dragostea ta, cand ma luai in brate si imi sopteai usor ‘ Esti doar a mea’ De ce te-ai schimbat? De ce vad urme de buze, de atingeri ale alteia cand mi-ai jurat iubire, daruire si fidelitate vesnica?
De ce? Daca poti sa imi rapunzi de ce nu mai esti acelasi? Poti sa fii din nou cel care ai fost? Cel  de care m-am indragostit? Te rog spune-mi… Pregateste-mi un discurs in care sa imi dovedesti ca nu ai fost atins de bruma timpului. Dovedeste-mi ca putem fi iar NOI.

Postat de: cris9210 | noiembrie 10, 2009

Am o nelamurire!

De ce oamenii spun un lucru si fac altceva? Chiar nu pot sa dau o definitie pentru aceste persoane. Sunt nedumerita.Eu nu sunt o persoana perfecta, dar imi place ca atunci cand imi dau cuvantul intr-o anumita situatie, ma si tin de cuvant! Adica bun… Iti zic ca voi face acel lucru, il fac imediat! Sau daca iti promit ca tin un secret, sunt ca un mormant. Persoanele care divulga un secret mi se par prosti prieteni, si lipsiti de etica. Adica cel care ti-a povestit prin ce trece si care iti spune ’secretul nostru’ sau ‘ramane intre noi’ a avut incredere in tine si trebuie sa fii mandru de acest lucru si sa il respecti. Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa spun un secret cuiva si sa ii specific ‘SECRET’ si apoi a auzit toata lumea si bineinteles cand am auzit eu a fost cu totul si cu totul alta versiune. Sincer, voi ce parere aveti? Ah, si daca nu sunteti sinceri cand imi rapundeti macar raspundeti-va voua insiva. Caci o mare greseala este sa te minti singur. Multi ani la rand m-am mintit singura. Dar pur si simplu de ceva timp nu mai vreau. Nu imi place sa mint deoarece am fost mintita de prea multe ori. Asa… Atat despre minciuna…

Vorbeam despre persoane fara cuvant nu? Pai cred ca in fiecare zi intalnesc cel putin 2-3 persoane care sa se numere in aceasta categorie, caci preferam cu totii sa ne ascundem unii de altii pentru a excela numai noi. Eu cred ca e un lucru de prost gust. Daca ne-am mai gandi din cand in cand si la Dumnezeu cred ca ar fi minunat. Chiar asa de cand nu ai mai fost la Biserica? Nu pot sa zic ca eu ma duc in fiecare saptamana. Ca nu prea am cum. Dar ma duc o data la 4-5 saptamani. Iar cand sunt sarbatori mai mari(gen Pasti, Craciu, Sfanta Marie etc. ) ma duc mereu. Noi uitam de Dumnezeu. Uitam de ce am fost trimisi pe Pamant. Este foarte grav acest lucru. Să nu fii iubitor de tine însuţi , şi nu vei deveni urâtor de fraţi. Să nu fii egoist, şi vei deveni iubitor de Dumnezeu. Pe fiecare om trebuie să-l iubim cu sufletul nostru, însă doar în Dumnezeu să ne punem năejdea, şi Acestuia să-I slujim din toate puterile. Pentru că, atâta timp cât ne ţine Acela, şi prietenii noştri se îngrijesc de noi , şi vrăjmaşii noştri nu pot să ne vateme. Când însă ne părăseşte Acela, şi prietenii noştri îşi întorc faţa, şi vrăjmaşii primesc putere împotriva noastră. Iată ce înţelepciune se revarsă în câteva cuvinte de folos lăsate de Sfântul Nectarie al Pentapoliei.

Sper ca am reusit sa va fac sa meditati putin… Si va adresez o intrebare in final : voi ce parere aveti despre persoanele care nu au cuvant, care spun un lucru si il fac total invers?

Ascultati aceasta scrisoare care e de la Dumnezeu pentru tine :

Sincer am ramas putin pe ganduri. Si cred ca am si varsat doua lacrimi :-<

Postat de: cris9210 | noiembrie 9, 2009

De ce? …

Simt cum ma cuprinde o caldura din interior, o toropeala puternica si profunda care trece prin fiecare bucatica din mine, ca si cum m-ai mangaia si as simti acel fior placut. Simt ca nu mai pot sa ma abtin, cum nu mai pot sa opresc flacara din mine cea pe care ai aprins-o cu saruturile tale pasionale. Si diminuez, sting incet flacara cu lacrimi de tristete si poate si frica. Dar acum nu… Acum plang de fericire, cuprinsa de optimism…

Te vad printre lacrimi. Nu pot sa ma opresc. Simt cum imi trec prin fata toate clipele frumoase din paleta amintirilor. Cred ca as putea sa scriu un roman, in care sa incrustrez toate momentele noastre incununate de dragoste. Viata poate fi foarte simpla, dar noi alegem sa o complicam. Mai tii minte prima intalnire? Cred ca nu as ptuea nicicand sa uit. Te-am vazut si ti-am daruit un zambet ca premiu pentru frumusetea si grandoare ochilor tai. Ti-a mai zis vreodata ca asta mi-a placut cel mai mult la tine? Si ca ochii tai sunt ca doua petale, mari, expresivi, superbi, au o stralucire aparte in adancul lor pe care o voi pastra mereu in inima mea? Ochii tai sunt slabiciunea mea. Cu ei ma induiosezi mereu, iar cand imi gresesti, ochisorii aceia frumosi imbraca aura de ingeras al unui copilas si te iert cu un sarut pufos … Asa era noi . Acum te vad. Te vad, si imi plange inima. Te-am asteptat atat de mult… Nici nu iti poti imagina cum am numarat orele, zilele, saptamanile, lunile, anii… douazeci si cinci de ani te-am asteptat… In tot acest timp am fost prizoniera ta, in inchisoarea inimii tale, te-am iubit neconditionat, neincetat, dar mi-ai ispasit pedeapsa? Vreau sa ma eliberezi din ghearele nepasarii, a uitarii,al abandonarii… De ce m-ai uitat?  De ce m-ai parasit?

Postat de: cris9210 | noiembrie 8, 2009

Sa lasam tacerea sa vorbeasca…


Sa lasam tacerea sa vorbeasca

Sa nu mai spunem nimic

Sa ne privim neincetat

Sa iti admir fiecare particica

Sa nu mai miscam

Sa lasam rasuflarea deoparte

Sa taci si tu si eu!

Sa vorbeasca numai inima mea confuza

Si inima ta imbibata in lacrimi

De ce?

Nu e nimeni pe strada

Incerc sa caut o pereche

De indragostiti

Ce eram.

Dar nu mai suntem

De ce?

As vrea sa dau timpul inapoi

As vrea sa fim din nou noi

Acum astept un semn de la tine

Mi-am amintit cat de mult ne-am iubit

Nu voi uita niciodata…

Dar tu taci…

Si eu tac…

Ochii vorbesc

Inimile vorbesc

Respiratia se stinge…

Sa lasam tacerea dintre noi sa vorbeasca

Postat de: cris9210 | noiembrie 5, 2009

Un vis …

Il simt cum se apropie cu pasi grabiti si fug. Mi-e teama de un nou inceput. Nu stiu de ce. Inima mi-a fost ranita de prea multe ori. De ce imi forteaza trairile acum? Simt cum ii aud vocea de fiecare daca cand e liniste, ii vad ochisorii superbi de fiecare data cand ma uit in oglinda, si plang. acum plang si mi-e teama caci el vine. Vine si nu  mai pot scapa. As vrea sa existe alta cale. Dar in zadar. Va veni. Stiu. Si nu stiu de ce nu mai vine. Dar il simt. Apogeul miracolului il vom atinge atunci cand vom uita de ‘ea’ de ‘el’ de ‘ei’ si vom fi noi. Gata…. Vine… Se aude cum intra cheia, se descuie usa. Nu astept pe nimeni. Nimeni nu mai are cheia de la usa ce ducea candva spre taramul luminos, unde curcubeul ne era poteca, soarele si luna vecini, iar marea, pururea martora si ocrotitoare a dragostei noastre. Aud cum isi da haina jos, si-o aseaza in cuier. Cade! O ridica si stranuta. Apoi ma striga : ‘Crist’ Stie cat de mult imi place aceasta prescurtare a numelui meu. Si vine spre mine. M-a vazut. Sunt sigura. Ma vede cum stau in camera mea inconjurata de petale de trandafiri, de parfum de iasomie, si se opreste in spatele meu. Ii simt respiratia. Simt cum ii bate inima in acelasi timp in care imi bate si inima mea. Simt cum raman fara respiratie, fara glas, e atat de aproape… Dupa atata timp! L-am asteptat un secol! Acum pune mana in parul meu, imi desface clama din par, si imi sopteste : “Ai un par atat de frumos!” O lacrima mi se scurge si mi-e teama sa il privesc! Simt cum imi pune mana la ochi si imi strecoara un trandafir alb  si il vad… Nu mai este el. Nu mai este el baiatul de care m-am indragostit si careia i-am fost fidela dintotdeauna.  Este altcineva. Este un barbat frumos, deosebit…si… are aceeasi ochi ca si el. Dar nu poate fi el…

M-am speriat degeaba. Nu este el. Este doar un barbat, nu este baiatul meu cu ochi stralucitori, si buze dulci, Este doar o naluca a ceea ce va deveni… el nu va mai veni…

Postat de: cris9210 | noiembrie 2, 2009

Dragoste :)

De fiecare data cand ma atingi zbor

De fiecare data cand ma saruti visez

De fiecare data cand ma imbratisezi simt cum

Apusul vazut impreuna este al nostru

Cum soarele se contopea cu marea

Si nisipul era sub picioarele noaste

Tot ce traim este un vis pentru mine…

Aud mereu vocea ta

Simt mereu atingerea ta…

Mereu te simt langa mine…

Si stiu ce ai spune mereu cand fac ceva gresit

Caci tu ma intregesti

Fara tine as fi doar un apus fara soare

Lipsit de culoare

Pustiit de viata

Uitat si ignorat de iubire!

As vrea sa iti simt pasii venind

As vrea sa iti simt respiratia

Sa inchid ochii si sa simt cum

Bratele tale ma cuprind

Si eu sa ma las fara putere

Caci tu imi inspiri siguranta,

incredere, intelegere, armonie,

viata, speranta, viitor, si cel mai important

DRAGOSTE….

Postat de: cris9210 | noiembrie 1, 2009

Racita…

Sunt foarte… extraordinar… de racita… Nu mai pot… am dormit in weekend mereu… Am stat mereu… am baut ceaiuri mereu…In fine… Chestia e ca ma simt super nashpa…. Si nu stiu de ce. Adica rar racesc. Dar si cand racesc e grav. Nu imi trece prea usor. Nu cred ca o sa postez prea curand ceva. Ma doare prea tare capul cer intelegere :(

Pana data viitoare feriti-va de raceala si aveti grija de voi :) )

Postat de: cris9210 | octombrie 29, 2009

L’amour dans les larmes

L’amour dans les larmes

Une histoire douloureuse, émouvante….. mon histoire.

Un beau jour, je me suis réveillée et j’ai senti que tout changerait à partir de ce jour. Je ne pensais jamais que j’allais tant souffrir. Je me suis arrangée, parce que j’ai voulu être superbe un jour tellement spécial et je suis allée à l’école. Je crois que pendant ce jour j’ai regardé chaque personne qui allait à côté de moi. À ce moment-là, je l’ ai vu. Il était devant l’école et nous nous sommes arrêtés un moment et nous nous sommes cherchés  au fond des yeux. J’ai senti que seulement nous vivions et personne d’autre. Je vois seulement  ses yeux noirs et leur éclat que je ne pourrais jamais oublier. J’ai senti comme un frisson agréable me prenait et j’ai cru que je n’avais pas la force de dire quelque chose. Il m’a souri. J’étais tellement heureuse! Il m’avait observé?Il avait admiré ma beauté? J’étais tellement émue! Et puis il est parti. Je suis allée à l’école. Le lendemain je suis sortie en ville pour rencontrer mes amies, mais je ne pensais qu’à ses yeux noirs. Je l’ai vu de nouveau. J’étais surprise de cette rencontre. Je sentais que la destinée nous unissait les âmes. Il était surpris aussi. Il s’est dirigé vers moi et m’a demandé: „Toi? De nouveau?” . Je ne savais pas quoi lui dire.J’étais restée sans voix Il a observé cela et m’a pris la main et m’a demandé comment je m’appelle. Je lui ai répondu, timide, Angélique… Il s’appelle Paul. Nous avons fait une pomenade sur la falaise et le miracle s’est passé. Je l’aime. J’ai senti le connaître depuis une éternité. Quand il m’a baisée, j’ai senti m’envoler et que peu importait ma maladie. Je me suis senti heureuse, un plaisir sans regret, mais cela n’a duré que seulement une moitié d’ année et j’ai décidé de lui dire la vérité. Je lui ai dit que j’avais quelque chose à lui raconter de moi, qui pouvait changer tout. Il m’a dit que mon sourire innocent pouvait changer tout le monde, mais rien ne pouvait briser le lien entre nous deux.

J’ai cru pouvoir vivre le peu de temps, qui m’était resté avec le bonheur en personne. Mais je crois que je me suis trompée. Je me suis dirigée vers lui et j’ai pris ses mains dans les miennes, j’ai  baisé ses yeux noirs qui m’ont faite dès le premier moment l’aimer et je lui ai dit que j’étais séropositive, infectée avec le VIH, mais hereusement j’ai été découverte dans la phrase initiale. Ce virus je l’ai acquis dans un hôpital après  avoir souffert une intervention chirurgicale. Il commença à pleurer. Je pleurais aussi. Il tira ses mains des miennes et m’a dit clairement: „Je ne veux plus te revoir ! J’espère que tu ne m’as pas infecté avec ce virus”. J’ai essayé de lui expliquer que je ne voulais pas le perdre. En vain. Déjà nous avons perdu. Notre amour n’était pas assez forte pour surmonter les difficultés. En fait, son amour, parce que je l’ aime encore. Je pensais que je pourrais être un adolescent normal, mais j’avais tort. Je vais toujours être une séropositive qui n’a aucun avenir et aucune goutte de bonheur dans la vie. La vie est cruelle. Mais il m’a laissé l’amour que je lui porterais toujours.

Donc, je me suis réveillée seule, abandonnée, oubliée par le monde et je ne me plains pas. Je sais qu’il regrette maintenant…

Postat de: cris9210 | octombrie 29, 2009

Oh da:X

Sa tot fie saptamani din astea. Sincer acum.

Deci incepem cu luni. Cand nu am facut pregatire:>:> Ah si la romana am vizionat niste proiecte ale unor colege.Bun!

Apoi marti. Nu am facut chimie:XNu ne-a ascultat la mate:-) Ah uite un lucru prost. Am dat test la fizica unde am avut 3 minunate probleme atat de “usoare”.

Apoi miercuri. Am avut ore de la 9. Am plecat la 1. La ora de romana am fost in amfiteatru. Bun

Si vine ziua de joi:) Am fost la scoala. N-am facut mate, romana:X:X Sunt inca in extaz. Azi am trait fara matematica deloc deloc. Desi se anunta o fi plina cu asa ceva. Dar nici prega la mate nu am facut.  \:d/ Profa care are 2 matze gigantice si batranici a avut prezentare de cosmetice si a uitat de mine. Bineinteles ca in loc sa ma lase sa ma duc linistita si sa dorm acasa m-a chemat la ea… Dar a fost distractiv. Sa vezi cum vreo 4 pitzi isi cumpara dom`le produse scumpe ca sa fie mai frumoase  (pe dracu:)) ] Erau 4 terminate de la Lic. Anghel Saligny. Nu am nimic cu acest liceu. Doar ca se credeau atat de destepte si atat de frumoase incat sincer mi s-a facut cam greata… Una avea o fata de m**sta in ea… Si dom`le era tare si mare ca stie sa macheze  …. Dha!!! Si eu stiu sa ma machiez. Dar nu cred ca mi-ar placea sa machiez pe altcineva. Cred ca ma simt mai deosebit atunci cand ma chinui de una singura sa fiu frumoasa:D.

Ah si sa nu uit azi la engleza am fost vrajitoare neagra;;) Roz :) ) Si m-am imbracat si intr-un costum de schelet …:)) A fost tare sincer. Macar o data in viata sa fiu un schelet=)) Daca in rest sunt atat de “supla”.

In consecinta : Daca si sfarsitul de saptamana va fi tot la fel de minunat ca si restul saptamanii voi declara saptamana liceului cea mai frumoasa din tot anul scoalar ;)

Pana data viitoare v-am pupat pe toti si astept cat mai multe comentarii si sugestii :-*

Postat de: cris9210 | octombrie 27, 2009

Straina de tine

Straina de tine

Nu sunt eu

Tu nu esti tu

Noi nu mai suntem noi…

Eu nu mai zambesc…

Tu nu imi mai vorbesti…

Ne-am pierdut in neantul nebuniei…

Ne-am lasat purtati de valul iubirii…

Si am uitat.

Ce am uitat?

Ce ne-am amintit?

Poate nimic.

Poate tot .

Cred ca imi simt ultimele batai ale inimiii.

Vreau sa simt cum imi curg ultimele lacrimi

Lacrimi de om neputincios,

Spre a curata lumea de nefericire si nepasare.

Caci nu ti-a mai pasat de mine

Nu ti-a mai pasat de vorbele noastre

Atatea promisiuni facute

Si atat de repede uitate

Aruncate in vant de tine

Eu inca plang si cerul plange o data cu mine

Caci eu te iubesc,

Dar nu pe tine,

Ci pe cel ce ai fost candva

Acel copil cu ochi negri,

Care m-au facut sa cred in stralucirea lor

Acel barbat cu brate puternice,

In a caror imbratisare imi pierd gandurile, simturile,

Acel inger care ma protejeaza de toata suferinta

Si acel zambet inocent al tau pe care niciodata nu as putea sa il uit.

Mereu te voi iubi,

Visul meu pierdut !

Postat de: cris9210 | octombrie 26, 2009

Ipocrizie

Traim in valuri imense de ipocrizie. Faci un pas si te lovesti de un uragan de ipocrizie. Suna cam ipocritic nu?

In fine. Am vreo cateva zile de cand cuvantul asta nu vrea sa imi iasa din minte. Tot ii caut o definitie. As vrea sa definesc persoanele ipocrite. Traiesc, convietuiesc cu persoane ipocrite dar nu pot sa le vindesc. Si sincer chiar nu am chef sa vindec niste persoane superioare noua dom`le. Da sunt de la tara. Vorbesc mult la telefon. Nu am banii pe care tii da tie `tati` sa-i cheltui si nici nu stau cu `mami` toata ziua. Aceste persoane in cazul fetelor sunt niste pitzipoance pe care pana acum am refuzat sa le zic pe nume. Chiar si in gand. Adica m-am mintit singura. Sunt persoane fara care cred ca viata mea ar fi mai buna. Dar ele formeaza ecosistemul animalelor :) ) Ce pentru mine sunt niste animale. In fine eu sunt o fata mai libertina care ii place sa aiba singura grija de ea si nu `mami si tati` si nu am nevoie de toti banii din lume, nici de o gashca de oameni care sunt de umplutura, nici de masina scumpa, nici strambaturi, nici de nimic. Sunt fericita asa cum sunt : cu 5 la fizica, 4 la chimie, fara bani in buzunar, fara masini, cu putini(DAR ADEVARATI) prieteni si fara gesturi de plod de gradinita.Maturizarea!

Postat de: cris9210 | octombrie 22, 2009

Povestea mea.

Este o poveste scrisa de mine.Cred ca imi descopar o alta latura  a mea :) )

“O poveste dureroasa,emotionanta. Povestea mea.

M-am trezit intr-o dimineata si am simtit ca totul se va schimba incepand cu acea zi. N-as fi banuit niciodata ca voi avea atat de suferit. M-am aranjat , caci am vrut sa fiu superba intr-o zi atat de speciala si m-am dus la scoala. Cred ca in ziua accea am privit fiecare persoana care trecea langa mine. Atunci l-am vazut pe el. Era in fata scolii si am stat o clipa si ne-am privit. Am simtit ca numai noi traim si nimeni altcineva. Ii vedeam doar ochii negri  si stralucirea aceea pe care nicicand n-as putea sa o uit. Am simtit cum un fior placut ma patrunde si credeam ca nu mai am putere sa mai zic nimic. Mi-a zambit! Eram atat de fericita! Ma observase? Mi-a admirat frumusetea? Eram atat de emotionata incat nici nu am putut sa il intreb cum se numeste. Si el a plecat. Eu m-am dus la scoala. A doua zi am iesit in oras. L-am vazut iar. Eram singura. Trebuia sa ma duc la o intalinire cu fetele. Insa nu mai gandeam acum nimic. Imi vedeam doar baiatul meu cu ochi negri. Eram surprinsa de aceasta reintalnire. Simteam ca destinul ne uneste sufletele. El era si el surprins. A venit la mine si mi-a zis : “Tu? Din nou?” Nu stiam ce sa ii spun. Eram fara glas. A observat acest lucru si mi-a luat mana si m-a intrebat cum ma numesc. Eu i-am raspuns sfioasa, Agelique…  El se numeste Dion. Am iesit la o plimbare pe faleza si s-a intamplat miracolul. M-am indragostit de el. Simteam ca il cunosc de o eternitate. Cand m-a sarutat am simtit ca prind aripi si ca nu mai conteaza boala mea. Simteam fericire, aceasta plăcere fără regret. Insa nu a durat decat jumatate de an si m-am decis sa ii spun adevarul.

I-am spus ca am ceva sa ii povestesc despre mine, ceva ce ar putea schimba totul. El mi-a spus ca zambetul meu inocent poate sa schimbe lumea, dar nimic nu poate strica legatura dintre noi doi. Mi-au dat curaj vorbele acestea. Am crezut ca pot sa traiesc putinul care mi-a mai ramas alaturi de fericirea in persoana. Dar cred ca m-am inselat. M-am dus la el si i-am luat palmele in mainile mele, i-am sarutat ochii care m-au facut din prima clipa sa-l iubesc  si i-am zis ca sunt seropozitiva, infectata cu virusul HIV insa am fost descoperita in faza intiala, dupa ce am fost operata am dobandit in spital acest virus. El a inceput sa planga. Eu plangeam deja. Si tras mainile din mainile mele si mi-a spus clar: Nu vreau sa te mai vad niciodata!Sper ca nu m-ai infectat cu virusul acesta. Am incercat sa ii explic ca imi era frica sa il pierd. In zadar. Dragostea noastra nu a fost atat de puternica ca sa depaseasca orice granite. De fapt dragostea lui. Eu inca il mai iubesc. Am crezut ca voi putea sa fiu un adolescent normal insa m-am inselat. Voi fi mereu o seropozitiva care nu are niciun viitor si nici o picatura de fericire in viata. Viata este cruda . Stiu ca nu i-am dat acest virus deoarece am evitat orice contact mai apropiat, caci ii doream doar binele

Dar mi-a ramas dragostea pe care i-o port. Atat mi-a mai ramas. M-am trezit singura, parasita, de lume uitata si nu plang….Stiu ca ii pare rau acum…”

As vrea unele sugestii, parerii:) sunt pregatita sa le ascult pe toate :)

 

 

L.E: Este o poveste scrisa din fructul imaginatiei mele pentru sesiunea de comunicari de la franceza. asa ca stati linistiti ca nu am nicio boala :) nici H1N1 :) )

Postat de: cris9210 | octombrie 21, 2009

Dezamagire

Dezamagirea-i cand tot ce simti e un regret amarnic si chinuitor.

Dezamagirea-i cand esti las,si plangi si te ascunzi de ce ti-e teama sperand ca o sa dispara.

Dezamagita sunt cand simt ca nu mai am un rost in viata,cand nimeni nu mi-l mai ofera.

Atunci ma simt dispretuita,si nu pot sa ma descarc,cand nimanui nu-i pasa si ma ascund intre cuvinte roase si tocite de timp,aceleasi cuvinte in care strig dupa ajutor,in care ma afund din ce in ce mai mult si simt ca se risipeste orice sens al vietii.


Dezamagirea-i cand as vrea sa lupt,sa am curaj,sa am un scop pentru care sa lupt,si realizez ca nu am.

Dezamagirea- i cand nu ma asculta nimeni,cand nimic nu mi se pare in regula ; cand nu am motive sa ma ridic,cand doar cad si nu mai privesc in sus.Atunci ma simt dezamagita,atunci se pierde orice amintire,oricare bucurie,pentru ca regretul le inlocuieste perfect,ca un ucigas platit sa ma faca sa ma simt ca o scursura a lumii , si nici macar nu-mi pasa daca mai pot spera,daca am “paralizat emotional” ,daca mai pot simti si altceva decat neputinta si ura.


O usoara si fina depresie imi da tarcoale.Si nu,nu mint.Pentru ca simt asta.Pentru ca ma simt doborata,si nu mai am cu ce sa dreg adevarul crud,nu mai am minciuni cu care sa ascund singuratatea care ma doboara si ma face si mai inofensibila.As vrea ca ura si nebunia pe care o simt sa se poata exprima in cuvinte pe care sa le astern pe o coala de hartie,dar nu se poate si innebunesc si mai mult.Mintea isi smulge firele de par din cap si se loveste de peretii capului meu.Nu mai stie ce sa imi spuna.Nu mai aud vocea din interior,vocea ratiunii,doar sufar.Si este o suferinta cruda,care te sufoca treptat ,asteptand parca sa imi iau singura sperantele,sa ma vada tarandu-ma la picioarele ei ,implorand-o sa ma crute,sa imi ofere macar cateva amintiri placute,macar cativa prieteni,macar un singur rost al vietii mele insipide .Vreau sa existe cineva care sa ma ridice de jos,sa-mi spuna ca totul va fi bine,dar nu este nimeni.Nimeni,nimic,niciodata…Cuvinte prea mari ca sa le indes intr-o pagina prea murdara ca sa fie citita si inteleasa.Nu ma astept sa ma inteleaga cineva,nu ma astept sa ma inteleg eu.Nu ma astept la nimic.


Nu cred ca merita sa mai continui ceva care ar putea dura la nesfarsit : eu scriind ale mele dureri si temeri,chinuindu-mi sentimentele sa moara de tot,curmand fiecare speranta a ratiunii mele,terminand oricare urma de bucurie.


Doar agonie e acum,doar agonie o sa fie.


Aici inchei.Imi sterg lacrimile,inchid ochii si visez la fericire.Caci inca mai pot visa…

Postat de: cris9210 | octombrie 20, 2009

Inca un an:X

Am implinit 17 ani azi. Deci am exact 17 ani nici cu o zi in plus nici cu o zi in minus.Si nu ma simt diferita. Adica mentalitatea se schimba pe parcurs nu atunci cand implinesti o varsta. De exemplu eu cred ca gandesc mai matur decat unele persoane care au 18 sau 19 sau chiar 25 de ani. Adica sunt persoane care nu iau viata in coarne si lenevesc toata ziua. Cunosc anumite persoane care si la varsta de 26 de ani sunt intretinuti de parinti, si nici macar nu are o facultate terminata, nu are nimic. In fine. Sunt fericita. Iubesc. Traiesc. Am 17 ani si simt ca viata se scurge pe sub picioarele mele caci nu am timp sa fac tot ceea ce vreau eu.Nu stiu. Sper sa nu mor prea tanara. Sper sa am timp sa fac macar jumatate din toate treburile pe care mi le-am propus.

In concluzile: Lume,lume, peste exact un an o sa am 18 ani o sa fiu libera sa fac ce vreau. O sa ma lase tata sa am un iubit [amuzant nu? :) )  ], sa ies intr-o discoteca, o sa am carnet si o sa am mult mult chef de viata, nu ca pana acum nu as fi avut. Am de gand sa schimb ceva in lumea asta, sa ma afirm.Nu stiu cum… Voi sti cand voi fi majora :) )

Postat de: cris9210 | octombrie 18, 2009

Supernatural

Oh da:X Ador serialul acesta:X:X:X

Cred ca m-as uita incontinuu la el. Pur si simplu nu concept sfarsitul! E atat de tragic ca e doar un episod pe saptamana :-< …. Dean Winchester este atat de frumos:X:X:X

Si mai ales cand vaneaza demoni cand se enerveaza , sau cand mananca burgeri:)) Ok…ok si Sam, fratele lui e foarte bun( :>) dar sa recunoastem ca din toti actorii Dean Winchester ii intrece pe toti. In fine. Pe scurt . Este vorba de doi frati care vaneaza demoni si sunt in cautare mereu de ceva supernatural(de aceea se si numeste supernatural nu:))? ) Asa… Si bineinteles ca e ceva ereditar caci tatal lor s-a ocupat cu vanatoarea de demoni si mama lor care a murit intr-o seara caci si-a vandut sufletul unui demon cu ochii galbeni. In general demonii au ochii negri (complet). Dar acesta cu ochii galbeni e mai special. Si in principal cei doi frati impreuna cu tatal lor pornesc in cautarea acestui demon pentru a razbuna moartea mamei lor. Dar se ajunge ca tatal lor sa isi vanda sufletul demonului pentru a-i salva pretioasa viata a lui Dean:X. In fine… Se ajunge ca sa apara si ingerii si sa porneasca lupta ingerilor cu demonii, pentru ca demonii in frunte cu Lilith(sefa lor) vrea sa il elibereze pe Lucifer din iad. Si reuseste sa-l elibereze cu ajutorul lui Sam. e o poveste mai lunga si mai elaborata, insa eu am facut rezumatul rezumatului in sparanta ca voi reusi sa va fac sa urmariti filmul insa nu uitati: Daca va apucati de serial creeaza dependenta :) ) Are pana acum 4 sezoane complete si din al 5-lea sezon 6 episoade.

In concluzie mie una mi-a placut serialul. Si este pe primul loc in topul celor mai bune seriale pe care le-am vazut

1.Supernatural

2. Prison break (da si eu m-am uitat la tot serialul)

3. Gossip Girl

4. Ghost Whisperer

Articole mai vechi »

Categorii