Am tinut neaparat sa va povestesc visul meu de aseara. A fost ciudat. Dar bineinteles, si visul a aparut deoarece am zile intregi de cand ma gandesc la acest lucru si pac! Au venit si rezultatele. Doar asa ca sa ma mai amagesc putin. Am in minte o mare, mare dilema: Vreau sa-mi schimb trecutul. Nu ma intelegeti gresit. Nu vreau sa ii schimb pe cei din viata mea , vreau sa imi schimb eu viata. Mereu am luat decizii gresite. Mereu am facut numai ce am crezut eu ca e bine. Niciodata nu am tinut cont de ce zic altii pentru ca voiam altceva. Cei care ma cunosc de ceva timp stiu ca eu sunt o fire care se cam grabeste, care vrea un lucru , da nu peste o ora dom’le acu! Sau daca cineva imi zice ca a facut o chestie, care mie mi se pare interesanta, imediat pun acea chestie in aplicare, sau daca nu imediat ramane in plan

Dilema mea a venit din cauza unor cuvinte care m-au facut sa ma simt prost si chiar foarte… In fine.

In visul meu a  aparut un ingeras, dar nu un ingeras cu aripioare scump, dragalas bla bla bla. Ci un copilas, o fetita mai exact, frumoasa, buneta cu un par lung, si in par avea o stea mica care ii dadea acea aura angelica. Si ingerul mi-a zis ca am fost aleasa din toata lumea din cauza ca sunt atat de nefericita si pustie, si de aceea Dumnezeu a hotarat sa imi indeplineasca dorinta care mi-ar schimba viata si care intr-adevar m-ar face fericita. Si m-am bucurat nespus. Stiam exact ce vreau sa schimb in viata mea. Trecutul. Si l-am schimbat. Aveam o familie cum multi imi doresc. Aveam 2 surori si un frate. Dar cel mai important mama si tata se iubeau, chiar tot in vis am vazut cum tata o imbratisa pe mama si ii zicea : ‘ce norocos cum ca esti langa mine’. Uff… Si pe deasupra tata ma iubea. Si imi arata acest lucru. Nu va ganditi ca am visat ca imi facea cadouri sau mai stiu eu ce, pentru ca eu nu imi doresc asta. Tata era mandru de mine, era multumit de mine, era un tata adevarat pentru mine. Cel mai mult m-a bucurat faptul ca am putut sa modific prostiile din trecut: Prostia prin care i-am dezamagit pe ai mei , pe tata si in special, pe mama.Apoi am schimbat faptul ca am fumat, si culmea eram mai inalta acum. Si eram pura din punctul asta de vedere. Restul au venit de la sine. Visul a fost cam ciudat pentru ca eram mai in varsta in el. Aveam DELF-ul luat [ Doamne ajuta!], eram in anul 3 la facultatea de farmacie din Iasi, aveam cum s-ar zice un viitor. Si pe deasupra eram cu el. El.

Dar…

Pentru ca intotdeauna exista si un dar, ingerul mi-a dat o palma cum s-ar zice, care parca m-a facut sa ma trezesc la realitatea. Mi-a zis ca trebuie sa sacrific viata unui om drag, iubit, sau sa imi sacrific eu viata in 40 de zile si sa-mi daruiesc sufletul lui Dumnezeu pentru ca El stie ca eu niciodata nu voi fi fericita, pentru ca mereu eu zic ca era loc si de mai bine, in traducere sunt prea aspra cu mine si sufletul meu . Eu i-am zis ca imi dau sufletul acum, pentru ca n-as putea sa pun in pericol viata unui om drag pentru fericirea mea. Fericirea celorlalti pe care ii iubesc e mai presus de viata mea.

Si m-am trezit.

Am lipsit de pe blog. Nu am mai scris nimic. Zilele acestea am incercat sa ma regasesc. Am primit un raspuns daca pot sa il numesc asa in urma cu vreo cateva zile si pot sa afirm ca m`a durut enorm, dar poate e mai bine asa. Dar in ciuda faptului ca gandesc pozitiv[macar incerc] nu pot sa imi ascund trairile dureroase prin care trec. Incerc sa-mi vindec ranile, sa mi le ascund, pentru a putea fi din nou eu. Abia acum imi dau seama ca niciodata nu voi mai fi eu. Voi fi alta. Cei care nu ma cunosc prea bine nu vor observa nicio schimbare. Oricum m-am apucat sa scriu acest post pentru a va spune ca sunt bine [ din punct de vedere fizic] si ca imi este dor sa scriu din nou pe blog sa ma simt cum s’ar zice ‘in  familie’, va consider prietenii mei, toti cei care imi cititi blogul. Inca un lucru despre care o sa va povestesc dar foarte vag, pentru ca pana nu il duc la capat nu o sa stie decat doua persoane, eu si inca cineva[se stie persoana]. Din cauza ca am primit o palma de la viata m’am hotarat sa incep sa parcurg un drum, de care sunt constienta ca este foarte anevoios, dar am atata vointa in mine sa il duc la capat incat sunt aproape sigura ca voi reusi. In cat timp? Nu stiu… Poate un an, sau doi. Vreau sa reusesc un lucru grandios. Dar atat va spun

Fluturaşul meu!

Realitatea mea o văd în ochii tăi albaştri

 Mă trezesc din amorţeala zilei de septembrie

Când tu, virusul meu, doreai a mă cuceri

Şi ai reusit…când ? Într-o zi de octombrie…

Inima mea se pierde în valurile pure ale dragostei

Dar în zadar pentru că totul s-a pierdut uşor

 Acum ochii tăi nu mai sunt ai mei, sunt ai ei !

Fluturaşul meu , crede-mă, nu mai pot de dor !

Visul meu va rămâne întotdeauna o zi

O zi de seprembrie în care noi

Să fim amândoi,doi atomi, să mă îmbrăţişezi

Cu dor şi să –mi şopteşti vioi

 Te iubesc cu dor !

Acest post este dedicat celor care mi-au tinut pumnii sambata si duminica. Pot sa va anunt ca sunt incantata eu in primul rand de relizarile mele si apoi cred ca toti cei care tin la mine si care au avut incredere in fortele mele. Deci : la franceza am luat 8.60 si m-am calificat la faza judeteana; la Chimie m-am clasat pe locul 8 pe judet. Nota de la Chimie nu are niciun rost sa v-o zic pentru ca este nesemnificanta. Cert e ca am progresat. La inceputul clasei a 11a sincer nu am crezut ca voi putea sa recuperez materia si in plus sa fac si performante. Dar m-am depasit pe mine insami. M-am surprins pe mine in primult rand. Am tinut sa va anunt pe cei cu care inca nu am putut sa vorbesc pana acum. Nu vreau sa ma laud. Doar ca o persoana mi-a zis inainte cu vreo 5 zile de olimpiade ceva ce m-a durut :”Chiar crezi ca poti sa faci fata la cele doua olimpiade, asa una dupa alta?” Si ce credeti ca am facut? Nu i-am zis nimic. Desi merita sa ii zic multe, nu i-am zis nimic. De ce nu i-am zis nimic? Pentru ca eram prea obosita, prea cuprinsa de febra problemelor la chimie, de traducerile la franceza si am decis sa las sa vina lucurile de la sine. Destinul sa decida. Si acum i-am demonstrat acelei persoane cam care este ambitia mea. Si totusi stiu ca pot si mai mult. Uneori sunt lenesa. Daca timpul acela in care sunt lenesa i l-as acorda tot studiului probabil as fi mult mai multumita de mine acum, dar sa speram ca ma voi mai dezavata de acest obicei.  Deci va multumesc inca o data celor care ati avut incredere in mine si va iubesc >:D< ! Datorita voua scriu pe blog, pentru voi, traiesc o data cu voi , prin aceste randuri pe care le scriu aproape zilnic!

Asa a vrut Dumnezeu, sa o cheme in cer, sa o scuteasca de atatea suferinte, umilinte, chinuri. Femeia de care v-am vorbit intr-un post anterior a murit astazi: Ileana. Am aflat intr-un mod mai curios. Nu am aflat de la cei care aveau grija de ea si care ne sunt rude. Am aflat de la …. [nu mai are rost] Dar nu condamn pe nimeni.Sus, in cer e Dumnezeu si el ne va judeca intr-o zi pe noi toti. Vreau sa imi exprim regretul pentru aceastra trecere in nefiinta. Unii spun ca ar trebui sa imi para bine, dar parca nu pot. Ma simt vinovata pentru ca nu am vrut sa ma duc sa o vad cum era paralizata. Dar gandul acela ca as putea sa o vad asa pur si simplu ma infiora. Poate pe unii nu ii intereseaza ce am scris eu in acest post, dar reamintesc ca este blogul meu unde imi spun ofurile, bucuriile, nemultumirile, asa cum le vad si le traiesc eu. Dumnezeu sa o ierte!

Weekendul acesta a fost foarte dificil pentru mine. Am avut doua olimpiade. De ceea ce am facut la una din ele sunt multumita chiar daca nu stiu rezultatele. Am incredere in ceea ce am scris. Cat despre chimie… nu pot sa zic nimic doar : “Au fost subiecte pentru extraterestri[in traducere :  au fost subiecte super grele, pe placul dirigintei mele ].” Atat zic despre chimie.

Weekedul asta mi-a fost un bun sfatuitor. Weekendul acesta mi-am dat seama ca am o viata a mea si ca atunci cand se schimba ceva in viata mea, ceva din mine se rupe. Nu sunt o persoana monotona, dar nu pot renunta la lucururile care ma fac fericita . Sunt egoista poate. Nu am fost acasa la ai mei weekendul asta. Sincer am devenit foarte sensibila. Mi-e dor de mama, de tata , de Laura, de bunicile mele, de toata lumea. Mi-e dor sa ma duc la magazin in fiecare zi si sa salut pe toata lumea cu care ma intalnesc. Mi-e dor de clipele petrecute alaturi de familia mea. Seara  stam si ne uitam la televizor, asa in familie… Doamne ce momente Simt ca viata trece pe langa mine. Simt ca ma maturizez, simt ca prind aripi si incep sa zbor de langa parintii mei. Inainte abia asteptam clipa aceasta, acum mi-e frica de aceasta clipa. Mi-e frica. As vrea sa ma ia mama si tata in brate si sa imi spuna : “E in regula, esti cu noi acum. Nimic rau nu ti se poate intampla! ” Dar… din pacate deja trebuie sa ma descurc singura in viata si sa am si eu la randul meu grija de parintii mei si mai ales de surioara mea. Surioara mea care va avea mereu un loc aparte in inima mea, pe care nu o voi considera doar sora, ci cea mai buna prietena (atunci cand va mai creste) o voi considera refugiul meu, o voi considera ingerasul meu pe care il voi proteja cu pretul vietii mele chiar. Stau si ma gandesc… Mereu sunt nemultumita de ceea ce vrea tata de la mine, de ceea ce imi zice mama uneori,si de ceea ce mai mult din obligatie trebuie sa fac. Dar felul cum gandesc eu in acele momente este complet gresit. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru familia pe care o am. Nu e o familie perfecta. Sunt certuri. Dispute.Vorbe dure. Vorbe aruncate in vant. Dar este si multa dragoste, daruire, afectiune. Mereu m-am incapatanat sa vad partea proasta a lucrurilor pentru ca nu voiam sa visez, nu voiam sa traiesc intr-o lume a mea ci voiam sa fiu realista! Dar iar este o gandire gresita. Este adevarat ca este rau sa visezi, sa iti imaginezi ca totul este roz si ca atunci cand parintii tai se cearta (poate chiar din cauza ta) se cearta doar putin pentru ca se iubesc. Se cearta pentru ca sunt doua persoane diferite, fiecare gandeste diferit, si fiecare are opinii diferite pe care si le exprima deoarece personalitatea fiecaruia este contruita in asa fel incat sa nu se lase calcat in picioare de catre altcineva. Sufar cand parintii mei se cearta. Mereu incerc sa-i impac. Dar acum sufar pentru ca nu i-am mai vazut de mult. Stau si ma gandesc ca niciodata nu le-am zis cat de mult ii iubesc. Sper sa am vreodata curajul sa le-o spun vreodata. Fara sa imi fie frica, sau rusine. Abia astept sa ma duc acasa la familia mea, sa o iau in brate pe Laura, surioara mea si macar ei am curajul sa ii zic ca o iubesc. De ce numai ei am curajul sa ii spun? Pentru ca e foarte mica si nu cred ca ea poate constientiza sentimentele mele pentru ea. Vreau sa ma bucur de ultimele momente ale copilariei ei cand acum ma cearta, este suparata pe mine si apoi ma iubeste pentru ca i-am adus un cadou. Este un copilas si asa va fi mereu pentru mine. Surioara mea draga!

Poate postul meu pare putin sentimental, sau putin siropos. Nu am gandit inainte sa scriu. Nu am inventat. Doar am lasat degetele sa scrie, si inima sa dicteze. “Mi-e dor de tine familie!”

Nu am mai scris de mult pe blog. Imi cer scuze.

De ce? Pentru ca in ultimele zile am invatat mult. De ce? Pentru ca in weekend au loc doua lucruri foarte importante pentru mine : olimpiada la franceza (sambata) si olimpiada la chimie (duminica). Vreau sa obtin performante. Vreau sa dau tot ce e mai bun din mine si sa nu dezamagesc.Pe cine? Pe mine in primul rand , si apoi pe toti cei care si-au pus sperante in mine. Poate nu sunt multi.Dar cei care cred in mine sunt cei care ma intereseaza in esenta. Cred ca par putin aroganta si increzuta, dar in viata, dupa parerea mea, nu trebuie sa te intereseze ce zic altii despre tine, ar trebui sa te intereseze doar ce cred acei care te iubesc si care cred in tine. Restul pentru mine nu conteaza. Nu vreau sa jignesc pe nimeni , repet. As vrea sa va multumesc tuturor celor care imi citesc blogul si sa ii rog sa-mi tina pumnii stransi pentru ce vreau sa fac

Acum vreau sa vorbim despre altceva. Despre o parte a corpului de care de ceva timp sunt fascinata: OCHII. Dupa parerea mea, ochii niciodata nu pot minti. Atunci cand cunosti suficient de bine o persoana, si cand aceasta incearca sa te minta iti dai seama imediat de acest lucru. De ce? Pentru ca ochii sunt puri, inocenti sunt cei care exprima profund sentimente. Atunci cand gresesti si iti pare rau din suflet, pentru mine cel putin, dar cred ca si pentru alte persoane e suficienta o privire calda si imediat vine iertarea.

Cand trec printr-un moment greu nu vreau sa aud nimic. Nu imi place atunci sa aud niciun sfat. Nu imi place sa aud mai niciun cuvant. Vreau doar sa privesc doi ochi care sa imi fie alaturi din interior. Din punctul meu de vedere ochii reprezinta usa spre interiorul unui om, spre sufletul lui. Cand ma uit la o persoana prima data ma uit la ochi. Sa nu cumva sa fiu inteleasa gresit. Nu sunt innebunita dupa ochi albastri sau ochi verzi ca alte fete. Mie imi plac ochii. Orice culoare prinde farmec din interior nu conteaza daca sunt caprui, negri, albastri sau verzi. Sunt unici. Nu cred ca am vazut vreodata doua persoane cu ochi la fel. Nu. Toti ochii sunt superbi in felul lor. Ochii dau frumusete omului, splendoare, maretie. Iubesc ochii. Nu pe ai mei. Adica sincer nu imi place nimic la mine. As schimba multe la mine. Dar asta in alt post. Promit.

In incheiere o melodie : Ochii tai ma poarta unde vor doar ei 8-> Am in minte ochii lui

Mircea Badea este genial! Sincer il admir mult pentru treaba pe care o face, pentru lupta continua pe care o duca cu Base . Este o adevarata placere sa ma uit la emisiunea pe care o face pe Antena 1 . Este o emisiunea in care ma pot informa, in care ma pot amuza, si in care descopar talentul lui Badea. Orice lucru pe care il zice este absolut genial. Sincer cand am auzit ca s-ar putea sa nu mai faca emisiunea m-am intristat enorm, pentru ca daca nu ar mai face aceasta emisiune cred ca am pierde un geniu, un talent al zilelor noastre. Sa nu fiu inteleasa gresit. M-am indragostit de Badea. Dar nu de Badea ca fizic, sau ca barbat. Ci de Badea ca inteligenta sclipitoare. Sper sa am ocazia sa il vad o data in viata pentru a-i zice ‘Felicitari’ si pentru a-i strange mana prieteneste.

Totul a inceput intr-o vacanta la tara, cand la dimineata,dupa micul dejun era nelipsita emisiunea lui pe ecranul televizorului, cu o cafeluta in mana si cu toata familia in pat. Este o adevarata incantare toate cuvintele pe care le rosteste acest om. Am tot respectul pentru ceea ce face. Mai ales ca se ocupa si de aducerea la cunostinta a oamenilor de niste cazuri umanitare  care l-au impresionat si la care trebuie sa contribuim si noi. Mai multe detalii aici .

Deci Felicitari Domnule Mircea Badea pentru activitatea de la emisiune!Si nu numai! Tot respectul.

Din pacate astazi s-a stins din viata cel care a fost Toni Tecuceanu. Acesta era optist, puternic, un adevarat profesionist, onest si credincios. A stiut sa ne faca sa zambim mereu, chiar si atunci cand am fost tristi. Acum insa nu o mai poate face. Cine nu il stie pe acest om minunat , este un membru al echipei Cronica Carcotasilor. Un actor bun, aproape de perfectiune. A fost strapuns de virusul gripei porcine si organismul sau nu a fost suficient de puternic pentru a-i face fata.Mai multe detalii aici .

Condoleantele mele familiei. Regret trecerea in nefiinta a unuia dintre cei care reusesc sa imi rapeasca hotote de ras in fiecare emisiune. Regret. Regret. Regret. Sper ca acolo unde este acum sa isi fi gasit linistea si pacea.

O mica povestioara. Scrisa de subsemnata

“Pariul vieţii

Sunt o pisica. Mă numesc Diana şi vreau să va povestesc prin ce am trecut când am fost nevoită să mă duc la Stâncă de Caşcaval trecând prin infricoşătoarea Stradă a Câinilor.Am făcut un pariu cu cele două pisici că dacă voi reuşi asta imi vor explica de ce m-au urât dintotdeauna.

A fost o zi îngrozitoare. Am plecat de acasă. Mama îşi face griji ca de obicei. Ca orice mamă. O înţeleg. O iubesc şi eu mult şi ştiu că şi ea ţine la mine. Am plecat dimineaţa. Arătam ca sunt foarte curajoasă, însă inima mea era cuprinsă de o teamă îngrozitoare. Ştiam de la ai mei ca aceste animale câinii sunt îngrozitori. Drumul mi se părea îngrozitor. Am zărit două umbre. Nu îmi dădeam seama ce pot fi. Una era mare şi cealaltă prea mică. Atât de diferite. M-am decis să îmi continui drumul şi să nu mă mai uit într-acolo. Dar umbrele m-au urmărit. Cuprinsă de teamă am inceput să fug. Fugeau şi umbrele după mine.Am decis să mă opresc şi să îi înfrunt. Să văd ce vor de la mine. M-am oprit brusc şi cei doi la fel. Erau doi câini. Mi-am dat imediat seama. Unul era mare şi înfricoşător iar celălalt era complet diferit. Un puiuţ mic şi drăgălaş. Eu voiam să arăt că nu mă tem şi i-am intrebat:

- Ce vreţi de la mine?

Cel mare a mârâit la mine dar nu m-am clintit o clipă. Dar inima îmi batea din ce în ce mai repede. Nu ştiam cum aş putea să scap din acest labirint. Cel mic a venit spre mine şi mi-a urat bun venit.Erau două animale complet diferite dar totuşi se înţelegeau foarte bine cei doi. Nu am înţeles totuşi ce voiau de la mine. Cel mic mi-a zis:

-Eu sunt Nic şi nu vreau să te temi de noi.Observ că eşti pisică. Asta nu e o problemă. De cele mai multe ori şi eu sunt confundat cu o pisică căci sunt o pisică. Dar sunt un Chiuaua nu sunt o pisică. Eu şi pietenul meu Doggie, un câine lup am fost exluşi din tabăra câinilor pe motiv ca noi nu vrem să agresăm pisicile chiar şi fără motiv. Pentru că pur şi simplu eu gândesc. La fel ca şi el. Nu acţionăm după impulsuri ca orice câine obişnuit. Poate că ne înţelegi… Poate că nu… Şi acum am vrea sa ajungem în Stânca de Caşcaval deoarece vrem să vorbim cu Regina Pisică ca să le dăm o lecţie câinilor. Şi, de aceea mă bucur că te-am găsit.

Eu, mirată, nu ştiam ce înseamnă asta… Vor să mă mănânce?? De aceea nu am avut curaj să deschid gura.

- Încă nu  au aflat toţi paznicii câini de pe această stradă că eu m-am certat cu Marele Câine. Şi acum că tu eşti aici pot să le zic că am reuşi să prind o pisică şi atunci vor crede că mi-am revenit şi că sunt unul de al lor . şi sincer să fiu nu cred că ai să reuşeşti să treci teafără prin această alee plină de pericole. Aşa că ce zici? Eşti de acord?

Eu nu ştiam ce să zic. Dar deodată o voce ce s-a auzit din interiorul meu a zis DA!!!!

Bun … Zis şi făcut. Am pornit la drum toţi trei. A fost mai mult o plimbare până la un moment dat… Ne-am întâlnit cu cel de care ne temeam. Cel care trebuia să ne dea autorizaţie să trecem de Strada Câinilor. Nic s-a dus şi a vorbit cu el. Şi ne-am putut continua drumul. Nici până acum nu ştiu ce au vorbit cei doi. Cert e că a avut loc un schimb de replici foarte aprins şi am fost pe punctul de a fi martoră la o bătaie între doi câini. Ceva ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată şi sper să nu se întâmple.

Aşadar datorită lui Nic am trecut de Strada Câinilor desigur Doggie având şi el meritul lui. Cred că dacă nu ar fi fost nici unul dintre ei eu acum nu aş mai fi aici să vă povestesc despre această frumoasă şi palpitantă aventură,aventura vieţii mele. Pot să mai zic că prin ce am făcut noi trei am reuşit să îi ajungem la inimă şi celui care conducea grupul câinilor căci abia după ce a văzut că dragostea te face să renunţi la multe a renunţat la tron şi a declarat că pisicile şi câinii sunt egali. Poate vi se pare ciudat că am menţionat ceva de dragoste. Povestea de dragoste ce s-a născut între mine şi Nic nu poate fi explicată de către nimeni. Nici măcar de către unul dintre noi. Ne iubim şi am reuşit cu dragostea noastră să schimbăm lumea animalelor, astfel întărindu-se relaţia dintre pisici şi câini. Sper că v-a plăcut povestea mea.O poveste ciudata întradevăr… Dar până la urmă frumoasă. Povestea vieţii mele. Dintr-o simplă întâmplare mi-am descoperit întreaga viaţă. Cu ajutorul lui a lui Nic. Şi când mă gândesc că totul a început de la un simplu pariu… pariul vieţii mele cred.”

Astazi inca de cand m`am trezit o ideea a ramas in mintea mea. Trebuie sa fac ceva dulce. Nu prajitura pentru ca am mai facut, dar ceva bun, ceva ce la mine in familie nu se face mai deloc, dar de cand am gustat de la cineva am descoperit ca imi place la nebunie. Am facut chec. Am intrat pe internet si am cautat o reteta[cat mai usurica, sa contina ciocolata, si sa fie cat mai asemanatoare cu ce am mancat eu, deoarece inca de cand am mancat atunci am intuit cam ce ar putea contine] Si spre surprinderea mea nu am gasit. Dar am gasit o solutie si pentru problema mea. Am facut o combinatie favorabila intre doua retete doar pe jumatate reusite din punctul meu de vedere si … suprinza! A iesit buuun
Sincer ma mandresc, pentru ca nu m`a ajutat nimeni si asta pentru mine e o realizare foarte mare. Dar… a mai fost si o problema. Dezastrul care a ramas in urma mea in bucatarie. Un mare dezastru. Dar am facut curatenie si mama nu a mai vazut ce mizerie  a fost! Misiune indeplinita!
Deci, in concluzie promit sa incerc toate retetele care mi se vor parea interesante si sper sa le reusesc pe toate deoarece din punctul meu de vedere am descoperit un talent!

Voi ce credeti?

In primul rand dragii mei , cei care imi citi blogul zilnic sau poate doar uneori , va urez un calduros “Craciun Fericit” , alaturi de cei dragi, multa sanatate si impliniri depline.  M`am decis sa scriu pe blog un eveniment la care am asistat astazi si care m`a impresionat enorm. Am fost invitata de catre Preotul Paroh Comanesc, de la mine din comuna, la o serbare a copiilor, si de la care sincer ma asteptam la obistnuitele colinde de Craciun pe care le`am tot auzit zilele acestea si am sa le tot aud. A fost, spre surprinderea mea o serbare superba! Cu greu m`am abtinut sa nu vars o lacrima ,deoarece poeziile si felul cum au fost interpretate de catre copilasi a fost unul indoiasator, absolut minunat. Copiii au intrat in pielea Fecioarei Maria, in pielea lui Irod, si intr-un mod captivant au reusit sa puna in scena ceva ce nu am stiut eu pana acum. Ca bradul a fost ales de catre Fecioara Maria pentru sarbatoarea Craciunului. Ceilalti copilasi au fost imbracati in costum specific popular. La inceput copiii pareau ca au multe emotii, dar cu ajutor inv. Comanescu le-au depasit! Spre final s`au exteriorizat pana la limita! Pana azi dimineata in adancul inimii mele a patruns doar spiritul Craciunului, doar bradul impodobit, si doar cadourile de la Mosu`. Azi dimineata, dupa ce am fost la Sfanta Biserica, si dupa ce am asistat la aceasta superba Serbare mi-am dat seama ca s-a nascut Hristos, o sarbatoare datorita careia de fapt suntem atat de fericiti in aceste momente. Toate laudele pentru acesti copii si toate persoanele care au ajutat la crearea acestei serbari. Felicitari!
Am o rugaminte la cei care au credinta in Dumnezeu si care vor sa ma ajute cu o rugaciune pentru un suflet care acum sufera. Doar o rugaciune :

Tatal nostru
Care esti in ceruri
Sfinteasca-se numele Tau
Vie imparatia Ta
Faca-se voia Ta
Precum in cer asa si pre Pamant
Painea noastra cea de toate zilele
Da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri
Si nu ne duce pre noi in ispita
Ci ne izbaveste de cel rau
Ca a Ta este imparatia
Puterea si Slava
In numele Tatalui
Al Fiului
Al Sfantului Duh
Amin.

Pentru cine ma rog? Pentru o femeie care in Ajunul Craciunului a paralizat si la care tin foarte mult. Este singura din pacate si ,din  suparare, cred s-a intamplat nenorocirea aceasta. Ileana se numeste. Daca vreti. Haideti sa ne rugam impreuna. Va multumesc. Sper ca nu intristat cu aceasta intamplare.

Craciun Fericit inca o data tuturor >:D<

Cateodata dragul meu, te vreau…

Te vreau langa mine

Te vreau acum

Sunt pustie fara dragostea ta

Stiu ca eu am gresit , dar …

Cateodata vreau iertarea ta

Caci eu te iubesc si

Azi era ziua noastra

Si nu voi putea uita

De noi.

Cateodata iubirea mea, te urasc!

Dar apoi iar te iubesc,

Sunt geloasa , nebuna

Ma gandesc ca tu ii spui alteia

‘Te iubesc!’,ce pacat.

Cateodata iubitul meu, as vrea

Sa nu mai existe El, ea, ei , nimeni

Doar noi doi,

Si atunci vom putea

Sa fim noi,

Sa ne iubim asa cum

Niciodata nu am putut

Sa avem aripi de iubire

Si sa zburam spre

Paradis Nostru dulce…

Nu stiu de ce dar ma simt foarte fericita! Vacanta de iarna imi prieste foarte mult. Ma simt in largul meu, ma simt aproape de familia mea, intr-un cuvant ma simt implinita. In perioada aceasta toata lumea asteapta cadouri. Eu sincer nu vreau niciun cadou. Cred ca deja am primit multe cadouri frumoase. In fiecare zi. A nins! Si Doamne ce mult a nins. Si va mai ninge. Cand am venit la tara am inghetat putin in asteptatea unei masini care sa ma aduca acase de pe o ruta ocolitoare. Si in felul acesta am simtit frigul pana in maduva oaselor. Insa eu am fost un caz foarte fericit pe langa alti atatia care au degerat in frig ore in sir. Eu doar o ora insa am stat afara, nu in masina. Asta e doar un cadou. Un alt cadou a fost faptul ca am aflat ca voi avea o nepotica. O alta fetita la noi in familie Ce frumos . Alt cadou :  Sunt cu familia. Simt o legatura foarte stransa intre mine, mama,tata, laura [surioara mea]. Astazi mai mult ca oricand. Chiar daca am avut mult de lucrat la chimie, mi-a placut sa fac si asa ceva. Adica nu stiu. Stau aproape toata ziua in casa langa focul din soba si este asa cald si bine. Abia astept sa cumpere ai mei un brad si sa il impodobesc cu surioara mea. Anul acesta o voi lasa mai mult pe ea sa impodobeasca bradul. Vreau sa fie mandra de ea. Eu nu am asteptari materiale de la Mos Craciun. Chiar daca o sa vina poate cu bani sau cadouri sincer nu ma incalzeste cu nimic asta. Mai mult m-au insufletit niste vorbe pe care le-am auzit azi din gura cuiva : “Chiar daca nu ai sa reusesti sa faci ceea ce ai spus tu tot ramai fata mea” Au fost niste cuvinte profunde care m`au atins in adangul ego-ului meu. Si le-am auzit din gura cuiva pe care l`am dezamagit mult. Un alt cadou este si acesta. Numai cadouri. Eu vreau altceva. Vreau succes in primii pasi care ma ajuta sa pun baza carierei mele. Poate suna pretentios. Vreau sa reusesc macar putin sa ma afirm la olimpiada de franceza si de chimie. Chiar daca vreau rezultate exceptionale stiu ca nu o sa le ating. Mai trebuie sa muncesc. Insa eu tot sper. Apoi vreau sa imi iau Delf-ul. Este foarte important pentru mine. Asta o sa imi demonstreze ca stiu Lb. Franceza. Apoi vreau sa termin o data examenele ecdl, fara sa repet nici unul. Cam atat deocamdata. La anul nu o sa vreau niciun cadou de Craciun, o sa vreau sa iau BAC-ul si apoi sa intru la Facultatea de Farmacie din Iasi. Despre ce fel vreau sa fiu in urmatorul an, ce vreau sa schimb promit sa scriu intr-un alt post. Dragii mei voi simtiti, cum incet, incet , Craciunul ne umple inimile ce fericire?

Ieri a fost meciu` Dimano Bucuresti- Panathinaikos Atena, meci care s`a terminat foarte tragic pentru mine, si cred ca si pentru orice sustinator, fan al echipei Dinamo. Acestia au luat bataie cu 3 la 0. Declar mandria mea de dinamovista moarta. Nu o sa ma mai mandresc cu echipa mea ca nu mai am de ce. Suntem pe locu` 8 in campionat si jucam prost. Aseara am avut si ghinion. Dar cert e ca am luat bataie. Nu stiu cum o sa imi invie orgoliul meu dar asta e . Nu sunt genu` care isi paraseste echipa favorita cand acestia au un esec. Inima mea va fi mereu alb-rosie, pur dinamovista. Deci caine pana la moarte, dar nu ma mai mandresc cu echipa mea. Dragii mei [ma adresez si lui Niculescu, care era jucatorul meu preferat] va rog eu frumos sa jucati si fotbal ca sa imi invie mandria de dinamovista.

Inca de dimineata a venit un var de`al meu la mine in camera si mi`a zis ca o sa am o surpriza cand o sa ma uit pe geam,apoi verisoara mea a venit si mi`a zis ca ninge, apoi m`au mai sunat 2 persoane si mi`au zis ca ninge. Dar pana nu m-am dus la balcon sa vad ca ninge inca nu mi`a venit a crede. Sincer nici acum dupa doua ore dupa ce am vazut ca ninge nu imi vine sa cred. Dar ma voi convinge cand voi cobori ca sa ma duc la scoala sa dau examenele [ pentru care, apropo va rog sa-mi tineti pumnii ] . De ce nu cred afara este zapada? De ce nu cred cu adevarat ca inca mai ninge? Pentru ca pur si simplu nu am mai vazut de mult o iarna adevarata. In care “Mosul sa vina cu sania… Nu sa zboare pana la mine” . Stiti ceva? Am intrebat`o pe surioara mea ce vrea sa ii aduca Mosu` si mi`a zis ca ea nu vrea nimic. Ca Mosu` nu are cum sa vina pentru ca nu este zapada. Deci un copil de 6 ani vrea sa simta frumusetea sarbatorilor…Inca mai tin minte jocurile copilariei mele [nu ca as fi batrana acu, insa simt ca a trecut o eternitate...] cand impreuna cu niste verisori faceam om de zapada, si apoi ne chinuiam sa facem un iglu, dar nu ne reusea si faceam doar doua ziduri si ne bulgaream… Doamne ce frumos era 8-> Sau cand eram in generala si baietii voiau sa ne bulgareasca iar noi, fetele fugeam ca nebunele, nu de alta dar aruncau cu putere bulgarii si te invineteai pe loc. Am multe amintiri. Imi place sa inchid ochii si sa retraiesc clipe minunate . Sincer iarna imi place si nu imi place. Imi place zapada, imi plac colindatorii, imi plac sa cant[chiar daca nu am voce] colinde, imi place sa`l astept pe Mosu`, si imi place de Anul Nou cand e singura data cand ma ia tata in brate, mama si atunci suntem o familie fericita.Nu imi place ca este foarte frig, ca trebuie sa ma infofolesc mereu mereu, ca mama mereu ma cearta pentru ca trebuie sa ma imbrac mai mult si pentru ca racesc. Urasc durerea de cap! Urasc raceala!

Oricum, declar deschis sezonul de iarna pentru ca dragii mei a nins! Si este asa frumos afara… Abia astept ca un fulgusor de zapada sa se aseze pe nasucul meu… Sarbatori fericite!

Vin sarbatorile… Fericirea ar trebui sa imi inunde sufletul in aceste momente. Tu ar trebui sa fii aici… Tu ar trebui sa ma iubesti…. Dar unde esti? Plecat… Unde? In abisul deziluzionismului, al abandonarii, caci eu am renuntat la tine. Dar… Imi pare rau… Inima mi se inunda de lacrimi fierbinti, mainile cer o atingere, buzele cer o sarutare… Dar eu te-am refuzat. Am fost prea ranita. Am crezut ca daca te parasesc eu dupa atatia ani ma voi simti mai bine. Dar … e si bine si rau acum… Adica te caut din nou peste tot. In fiecare dimineata ma trezesc, ma duc la bucatarie si te caut pe tine iubite! Sa ne bem cafeaua impreuna, o cafea dulce cu lapte, asa cum imi place mie. A trecut atata timp de cand nu am mai baut o cafea impreuna… Dar eu inca mai tin minte cand intr-o dimineata ai venit la patul meu cu o cafea si cu un trandafir alb. Si mi-ai zis ‘Te iubesc azi, mai mult ca ieri. Buna dimineata!” Cred ca este una din amintirile pe care le voi pastra mereu vii in memoria mea caci ele ma invioreaza, imi dau viata, ma insufletesc… Apoi, in fiecare dimineata ma aranjez, ma machiez asa cum iti place tie, imi scot ochii in evidenta caci candva mi-ai spus ‘ Pentru acesti ochi as face orice. Sunt fermecat de privirea ta blanda’. Acum nu mai este nimeni sa imi spuna acest suave vorbe. Acum nu mai esti tu. Ies pe usa, imi pun castile in urechi, si ascult melodiile noastre : ” Nu ne-am mai vazut de mult [versuri din Proconsul - Cerul ] Cobor scarile si … Nu mai esti. Nu ma mai astepti nici in dimineata aceasta. Inca o zi fara tine… Vor mai trece ani si ani… si eu nu o sa te mai vad… Cred ca nu mai stiu sa zbor. Doar cand scriu in acest jurnal. Doar cand imi scriu gandurile, doar cand ma gandesc la tine, caci stiu ca tu esti doar un vis. Noi suntem visul pierdut al unor copii indragostiti si abandonati in nori… nicaieri. Alaturi de tine am cunoscut paradisul. In putinul timp pe care l-am petrecut impreuna am fost cea mai fericita. Si nu regret nimic. Regret doar ca nu a fost altfel. Regret ca nu am putut forma o familie. Regret ca nu ma mai iubesti! Da… Stiu ca nu ma mai intelegi. Nimeni nu ma mai intelege. Nici eu. Nimeni.

Nu pot sa mai gandesc pozitiv. Nu te mai am. Acum nu mai am nicio speranta cu noi doi. Totul s-a terminat in viata mea. Totul. Nimic nu imi merge bine. Nu mai stiu unde esti. Nu stiu sa mai gandesc. Nu mai pot … Nu mai am putere…

Abia ce am terminat de vizionat trilogia Cruel Intentions. Si am inceput cu filmul Cruel Intentions 3. A fost un film bun, pentru un adolescent care crede ca totul e roz, si care asteapta de la un film sa aiba si un final. Acesta nu a avut. Sau chiar daca a avut, a fost un final cu multiple conotatii, un final pe care fiecare si-l inchipui asa cum vrea. Cu putin limbaj vulgar, cu putina adrenalina, cu minti diabolice cu toate aceste ingrediente s-a realizat un film bun!

Apoi Cruel Intentions 2. Mmmmm…. Dintre toate acesta a fost cel mai slab. Dar tot mi-a placut…A fost ok, dar finalul chiar nu mi`a placut. Adica bun: El era un nebun care facea tot felul de prostii, iar sor`sa vitrega era o ‘bitch’ si o vipera… Dar ea sa se sarute cu fratisu`? El voia baiatu` sa se schimbe. Si a intalint-o pe ea: o virgina pura, al carei tata e director. Si se indragosteste de ea. Si ii spune : ‘ Eu te iubesc. Si am mare incredere in dragostea noasta. Doar ea imi da putere sa merg mai departe.’ Mi s-a parut o replica frumusica. Dar ea ‘Eu nu cred in dragostea noastra.’ Si atunci apare sor`sa vitrega a lui Sebastian si cele doua ‘bitch’ si ‘virgina’ formeaza un cuplu de lesbiene in calduri si il invita si pe el in joc! What the f*ck? Pur si simplu mi s-a parut o tampenie finalul. Dar in rest a fost in regula.

Apoi in finaaaaaaaal….. Cruel Intentions 1 Un film care merita vazut. Un film care m`a facut sa plang. Din cauza precedentelor filme cred ca am inceput sa ma uit la acest film cu foarte mici asteptari. Caci nu ma asteptam la un final frumos, chiar daca a fost dureros, a fost si placut in felul lui. Exista iar sora vitrega la fel de ‘bitch’ , un el Sebastian, care de data asta e si el un cuceritor infocat inca de la inceput, si o ea[tot o virgina]. Asa… Si totul incepe cu un pariu intre Sebastian si Katherine,the ‘bitch’. Pariul consta intr-o noapte de amor intre Annette[virgina] si Sebastian. Si el se chinuie sa o cucereasca. Dar in acelasi timp se naste o puternica relatie de dragoste. Si cei doi se daruiesc unul altuia. Sebastian se sperie, si ii da papucii. Apoi isi da seama ca se iubesc cu adevarat si vrea sa se impace cu ea. In fine… Intr-o dimineata el se ia la bataie cu unu, ea intervine si cade in fata unui taxiu`. El o impinge si ramane el in fata taxiului care BuF ! Il ucide. Si totul se termina la inmormantarea lui cand ‘frumoasa’ Katerine isi spune un discurs, iar toti din sala citesc jurnalul lui Sebastian in care relata cu lux de amanunte ce ‘bitch’ e ea. Si apoi Annette se plimba cu masina lui Sebastian si isi imagineaza ca il are pe el alaturi si nu doar jurnalul lui. Am plans la final. Recunosc. Mi`a fost pur si simplu imposibil sa ma abtin pentru ca a fost o poveste de dragoste frumoasa, chiar daca nu a fost cu printi si printese.A fost mai degraba o poveste de dragoste in care regasim multe din activitatile din zilele noastre in care totul se rezuma la sex si la felul cum arati. Sebastian si cu Annette formau un cuplu superb

Deci podiumul sta in felul urmator:

1. Cruel Intentions 1  [97 % mi-a placut]

2. Cruel Intentions 3 [75% mi`a placut]

3.Cruel Intentions 2 [40% mi`a placut]

Voi ce parere aveti de aceste filme?

Am furat o leapsa de la Crisu, colega mea.

Trebuie sa scriu tot ce am eu pe birou acum. Chiar tot trebuie sa scriu?

Deci….

Sa incepem :
1. Camera foto

2. Camera web

3. Boxele

4. Lampa de birou

5. Portofel

6. O cana de cafea

7.  Oja preferata

8. Cheile

9. Cartea preferata : Scrisoare de dragoste de Mihail Drumes

10. Un ceas

11. Hartie pentru imprimanta

12. Imprimanta

13. O cutie cu CD-uri

14. Bratari

15. Cercei

16. Parfum(Nu zic ce parfum.Nu fac reclama.Oricum un parfum dulce, cum imi place mie )

17. 3 pixuri

18. O poza

19. O lumanare cu Mos Craciun

20. Un sirop de tuse (pentru ca am racit dragii mei din nou )

21. Ochelarii mei

22. Capsatorul

23. O radiera

24. Un evindentiator.

25. Un bibelou in forma de ratusca primit de ziua mea

26.O icoana.

27. O metanie

28. Teza mea la mate :> De care sunt mandra ) [Cine stie cunoaste ]

29. mouse

30. Monitor

31. Tastatura cu degetele mele circuland in voie pe taste

Si cam atat. Doamne am 31 de lucururi pe care le-am scris aici si inca nu le-am zis pe toate )
Oricum  ma opresc aici pentru ca probabil v-ati dat seama ca nu sunt prea ordonata… Ei dar acum e ordine ca tre sa vina mama pe aici. Si cand vine ea la mine toate stralucesc de curatenie ). Ce parere aveti despre super-biroul meu ? :>

Aseara [mai bine zic azi-noapte ] am vazut filmul New Moon, acest celebru si mult asteptat film. Pot sa afirm ca mi-a placut. Si oricum a fost atmosfera propice de a ma uita la un film cu vampiri si cu dragoste si sacrificiu adaugate pentru ca reteta filmului sa fie perfecta! Sincer dupa ce am vazut acum ceva mult timp : Twilight am zis ca nu prea are ce sa ma impresioneze urmatorul. Dar uita ca m`a impresionat! Adica pur si simplu povestea de dragoste e una care te face sa visezi. Pe mine, personal, ma facut sa-mi luceasca ochii si gandul mi-a fugit la faptul ca poate voi fi eu protagonista unei iubiri. Sacrificiul de sine pentru persoana iubita este intalnit pe tot parcursul acestui film. Edward este constient ca este vampir,iar Bella este un om si de aceea hotaraste sa iasa din viata iubirii sale eterne pentru a o proteja. De aceea o minte si pleaca. Bella intelege gresit gestul si sufera o depresie severa,din care iese cu greu cu ajutorul lui Jacob, un om-varcolac. Chiar daca Bella a cunoscut un alt baiat si chiar daca a fost mintita se arunca in fata ‘mortii’, daca pot sa zic asa pentru a-si salva vampirul :X . Chiar daca nu am plans, inima mi` sarit in sus de fiecare data cand cei doi isi rosteau cuvinte de dragoste. Pur si simplu aceste film transimte sentimente. As vrea si eu sa iubesc [nu neaparat cat mai repede] pe cineva cu aceeasi intensitate, as vrea sa ma arunc de pe o stanca de la foarte mare altitudine, in speranta ca asa poate o sa il vad pe el, as vrea sa pot sa am rabdare.Sincer , Bella este o fata norocoasa caci este iubita cu adevarat, dar este si putin ghinionista pentru ca doi barbati o iubesc si este pusa in dificultate. Depasind toate obstacolele, Bella il iubeste cu adevarat pe Edward ! Ce frumos:X Deci dragi iubitori de povesti de dragoste va recomand acest film, dar nu are niciun farmec daca mai intai nu vezi twilight. Bineinteles, trebuie vazut noaptea, si in prezenta persoanei iubite, caci este un prilej bun de a o recompensa cu ceea ce merita.
Iubiti-va mult in continare, indragostitilor! )